Arhivă creaţii Lb. Română



Etapa a V-a 







  1. Titlul poeziei ,, Prima Lectie" scrisa de naratorul roman, Alexandru Vlahuta , sugereaza incadrarea si poate functiona ,de asemenea , ca o invitatie catre cititor de a privi spectacolul copilariei cu ochii sufletului si dandu-le bilet catre tara imaginatiei.
    Poetul contureaza imaginea placuta din tabloul jocului si al veseliei. Alexandru Vlahuta face conexiunea cu fictiunea si realitatea cu ajutorul personajelor si al actiunilor.
    In prima stofa naratorul zugraveste imaginea vesela a locul de joaca , al unicului personaj , fiind intr-un colt numindu-l " coltulu ei " ,stand pe " un varf de jucarii stricate " , facut "din carti de joc " si " hartioare " ,facandu-si " parcuri si palate ".
    In cea dea doua strofa poetul prezinta personajul , pe nume Mimi , impreuna cu jucaria ei preferata , o papusa urata , fara nas , cheala si fara un brat , jucandu-se , vorbind si razand cu aceasta .Vlahuta arata prin versuri poetice cat de mult tinea fetita la papusa sa , crazandu-se mama jucarii.Chiar daca arata hidos fata tot o iubea . Mimi isi privea asa zisa fica , cu ochii sufletului, ci nu cu ochii reali .
    Este frumos ,armonios ,pace minunat ,dar cel mai important ,iubire.
    RăspundeţiŞtergere
  2. Stoica Andreea Alexandra
    clasa a VII a B.

    Poezia " Ratacind cu luna " scrisa de poeta Magda Isanos, prezinta minunata calatorie a autoarei in noapte insotita de stapana luna.
    Este formata din patru strofe, fiecare formata din cate patru versuri. Versurile au rima incrucisata si imbratisata.
    Titlul este format din trei cuvinte, este in deplina concordanta cu mesajul poeziei si contine indici spatio-temporali sugerand tema textului.
    Prima strofa etaleaza cat de frumos e sa ratacesti in intuneric alaturi de luna si sa simti " asemenea fructelor prea coapte " cum o multime de ganduri iti trec prin minte.
    A doua parte a poeziei prezinta cum caldaramul se intinde ca o apa in timp ce ademeneste domol piciorul, iar casele sunt personificate, rasfatandu-si pridvorul in care mareata luna nu a putut sa incape.
    A treia strofa relateaza cum argintul si mierea au curs prin gradina si cum datorita splendorii lunii au cazut atatea flori de acatie pe strada, pierdute intr-o betie de lumina.
    In ultima strofa, creata pentru a impresiona indeajuns cititorul, este descrisa luna " asemenea unui brat de fata moarta " iar mai tarziu este personificata la fel ca si autoarea, amandoua fiind niste stafii care murmura gandurile fara numar.
    Poezia " Ratacind cu luna " transmite idei ganduri si sentimente de bucurie, relatand plimbarea autoarei insotita de luna in cadrul noptii
    Meritul principal al poetei consta in cultivarea unui peisaj plin de mister pus sub vraja lunii.
    RăspundeţiŞtergere
  3. Ratacind cu luna
    De Magda Isanos


    Poezia ,,Ratacind cu luna” scrisa de Magda Isanos, prezinta calatoria pe care poeta o parcurge sub clar de luna intr-o noapte senina ca in povesti in care sentimentele si ,,gandurile ii cad fara numar.”
    Poeta a descoperit ca noaptea este un sfesnic minunat pentru a-ti pune ordine in ganduri iar lumina feerica a lunii, ,,ca o amfora” iti ofera prilejul sa meditezi asupra multor lucruri pamantesti dar si sansa de a putea sa inveti ce inseamna frumusetile si valorile naturii, a tot ceea ce ne inconjoara.
    In continuare, autoarea ne descrie un spectacol minunat al frumusetilor naturii din care nu pot lipsi ,,florile de-acatia” si gradina care in splendoarea ei curge prin ea ,,argint si miere”.
    Tabloul minunat al noptii este intregit de figuri de stil precum: comparatia (,,luna ca o amfora” ; ,,caldaramul ca o apa” ; ,,asemenea unui brat de fata moarta, e luna”) si personificarea (,, luna ce te duce-asa, de umar-stafie”), transpunandu-ne astfel intr-un cadru mirific si tainic care se petrece in timpul noptii, autoarea fiind insotita vesnic, in calatoria sa, de acest astru minunat, luna.
    Sub imperiul intunericului si a reginei noptilor, poeta continua sa isi ,,murmure gandurile” si framantarile care se accentueaza sub vraja noptii a carei stapana este luna.
    RăspundeţiŞtergere
  4. Sandoi Marian Valentin
    Clasa a VII-a B
    Comentariu:
    Opera literara modeleaza realitatea prin imagini artistice pentru a trezii in cititor emotii puternice.
    Opera "Ratacind cu luna" scrisa de Magda Isanos este o opera literara in versuri care are modul principal de expunere descrierea. Aceasta opera este o descriere tip tablou care exprima peisajul unei frumoase nopti.
    In aceasta opera predomina descrierea dinamica insotita de elemente care exprima miscarea: "cum cad in tine ganduri fara numar" ; "si-a curs argint si miere-prin gradina..."
    Toate acestea au rolul de a infrumuseta peisajul de noapte cu luna alba ca zaharul si plimbarea cu aceasta si de a pune in valoare creatia artistica si de a o desavarsi.
    In aceasta opera tabloul mirific de seara este realizat cu ajutorul figurilor de stil "ganduri fara numar" ; "caldaramul ca o apa" ; "betie de lumina". Partile de vorbire predominante sunt sunstantivele si adjectivele.

    Prezenta eului liric este marcata prin verbe si pronume de persoana a III-a cu perspectiva subiectiva marcata printr-un lirism obiectiv(eul liric nu se simte implicat afectiv).
    Implicarea sa transpare din viziunea expresiva in care descrie peisajul de noapte cu luna.
    RăspundeţiŞtergere
  5. FIERBINTU CRISTINA CLASA A VIII-A A

    Pentru artistul ,,nascut’’, lumea este inainte de orice un spectacol si cu cat ochiul este mai curios, cu atat tonurile si nuantele devin mai bogate, metamorfozand trairile cititorului.
    Fiecare cuvant din ,,Ratacind cu luna’’, fiecare sens deschide un alt nivel de receptare, dar un inefabil de necuprins va ramane mereu.
    Aceasta poezie este conceputa ca o modalitate specifica de reflectare a realitatii prin imagini artistice, creand un tablou mirific de natura.
    Poezia incepe cu un vers ce-l transpune pe cititor in lumea de vis :,, e-atat de frumos sa ratacesti o noapte, cu luna , ca o amfora , pe umar ’’. Metafora ,,noapte’’ sugereaza eternitatea acelei clipe traite, in timp ce luna marcheaza lupta intre viata si moarte, fiind simbolul nefast al distrugerii. Personificarea si, totodata, comparatia ,, Se-ntinde caldaramul ca o apa, ademenind molateca piciorul’’ reda acest peisaj ca fiind unul de tristete, in care magia cuprinde sufletul eului-liric facand ca apa sa fie generatoare de moarte si distrugere, ea simbolizand cunoasterea vietii, care in viziunea poetei este un labirint din care poate iesi doar prin moarte. Intreaga poezie se rezuma la un singur lucru : luna. Este ca o panza de paianjen ce atrage alte lucruri, de pilda argintul ce sugereaza puritatea, intelepciunea divina a sufletului. El impreuna cu mierea, semnul renasterii, inceperea unei vieti noi, reprezinta viata ce reinvaluie ,,gradina’’, intreaga lume. Hiperbola ,,betie de lumina’’ reda marea liniste, puritatea ce o resimte eul-liric.
    Poezia se incheie cu ,, Asemenea unui brat de fata moarta e luna ce te duce-asa , de umar-stafie , tu si ea , din poata-n poate , sa murmuri gandurile fara numar’’. Patru versuri care fac acest tablou si mai tulburator de cat este, exprimand ideea de neliniste ce o ai cand te lasi invinsa in fata mortii, gandurile si dorintele iti cuprind si sufletul si gandul, insa nu mai poti reactiona. Luna te-a invins !
    Folosind un sistem de simboluri enigmatice, eul-liric patrunde in adancurile emotionale ale sufletului uman transmitand teama, frica de tot ce inseamna noapte.
    Titlul este analitic, redand intr-un verb la gerunziu legat de un substantiv printr-o prepozitie ,,ratacind cu luna’’ mesajul poetic. Termenii sunt folositi cu sens figurat, exprimand sentimente de neliniste.
    Este in deplina concordanta cu ideea textului, transmitand in mod direct gandurile si ideile eului-liric.
    Prezenta substantivului ,,luna’’ si a imaginii vizual-dinamice ,, Asemenea unui brat de fata moarta /e luna ce te duce-asa’’ creeaza o legatura directa cu titlul ales. Prin semnificatiile adanci, poezia justifica titlul.
    Pe langa mijloacele de expresivitate artistice de o rara frumusete, elementele de prozodie precum strofe a cate patru versuri cu rima imbratisata si incrucisata, cu masura de 11-12-13 silabe si ritmul trohaic subliniaza si ele ideea poetica.
    Se spune ca traim intr-o lume de simboluri, dar aceasta traieste in noi. De acest lucru s-a folosit autoarea Magda Isanos pentru a crea o poezie ce prezinta venirea mortii.
    RăspundeţiŞtergere
  6. Cioroianu Gabriela Alexandra
    Clasa a VII-a B
    Comentariu:
    In poezia"Ratacind cu luna"de poeta"Magda Isanos"ilustreaza minunata calatorie a autoarei in noapte insotita de mandra luna.
    Poezia are patru strofe, formate din cate patru versuri. Versurile au rima incrucisata si imbratisata.Titlul intra in concordanta cu tema textului.
    In prima strofa ne vorbeste cate este de frumos plimbi in timpul nopti cu mandra luna stralucind ca o regina a vazduhului.
    A doua strofa prezinta candelabrul ce se intinde ca o apa,punand in imagine luna.
    In a treia strofa poeta ne spune cum luna straluceste mirific peste tot tinutul frumos cu lumina ei miraculoasa.
    Si ultina strofa poeta ne uimeste cu versurile ei pline de frumusete si ne spune cum splendida luna se tine dupa ea ca o stafie urmarindo peste tot.
    Poeta pune pe foaie gandurile ei si sentimentele ce lea trait intr-un peisaj sclipitor pus sub vraja lunii.
    RăspundeţiŞtergere
  7. Ion Ana Maria, clasa a VII-a A.

    In poezia “Ratacind cu luna” scrisa de Magda Isanos, autoarea prezinta “calatoria” ei in plina noapte. Autoarea pare beata de atata luna si incantata de minunata priveliste, de minunatiile naturii. Poetul crede cu tarie ca noaptea este cel mai linistit moment al zilei, momentul
    in care gasesti raspunsul la orice si iti pui la punct gandurile “sa simti , asemenea fructelor prea coapte , cum cad in tine ganduri fara numar”.
    Autoarea foloseste descrierea pentru a descrie un loc mirific in momentul magic al noptii, avand ca punct cheie luna. Simbol cultivat de scriitorii romantici , luna intretine feeria naturii dar si trairea artistica. Magda Isanos pare pasionata de luna, ea personidicand-o, comparand-o “cu luna , ca o amfora” , “in care luna n-a putut sa-ncapa” , “Asemenea unui brat de fata moarta e luna”
    Poezia are patru strofe a cate patru versuri. Ritmul este trohaic, rima este incrucisata cat si pereche. Autoare imbina elementele statice cu cele dinamice.
    Cuvintele imbinate maiestrit de adevarati cunoscatori dau imaginea artistica. In acest sens Arghezi afirma: “Omul poate crea din cuvinte toata natura din nou si o poate schimba”. Magda Isanos creeaza imagini artistice nemaintalnite generate de figure de stil la fel de frumoase.
    De asemenea in text este descrisa si o gradina iar in strofa a patra pare a fi in momentul zilei dar repetare cuvantului “luna” in poezie dau ferma convingere ca este un peisaj nocturn. De asemenea si cuvantul “argint” din versul “Si-a curs argint si miere-prin gradina ..” iti da aceasta convingere deoarece argintul in simbolistica este raportat la luna.
    In poezie, cu prepondenenta sunt imaginile vizuale “si casele-si rasfata larg pridvorul” , “luna n-a putut sa incapa” , “Si-a curs argint si miere-prin gradina” , “-pierdute-ntr-o betie de lumina, atatea flori de-acatia pe strada”. Des intalnite in text sunt si imaginile vizuale generate de comparatii “cu luna , ca o amfora , pe umar” , “Asemenea unui brat de fata moarta e luna ce te duce-asa , de umar” , “sa simti , asemenea fructelor prea coapte , cum cad in tine ganduri fara numar .”
    In singuratatea noptii, luna parea ea insasi un prieten “Asemenea unui brat de fata moarta e luna ce te duce-asa , de umar-stafie , tu si ea..” Autoarea incheie poezia cu aceasi concluzie, noaptea e un sfesnic bun sa meditezi, “din poata-n poate , sa murmuri gandurile fara numar .”
    RăspundeţiŞtergere
  8. Barbalata Maria, clasa a VII-a A

    "Simplitatea poemei si accentul ei de sinceritate ne cuceresc dintr-o datã, lirismul existã, ca sã zic asa, în substructurã, ca ceva natural./.../Un intimism din care irizeazã nu stiu ce nostalgic, versul sugerând mai mult decât spune în esentã./.../Feminitate si poezie a fiziologiei, iatã nota personalã a poemelor d-nei Magda Isanos..."
    Ca si multi alti scriitori din literatura universala, Magda Isanos s.a oprit asupra motivului lunii si a cadrlui nocturn , contemplandu-le in opera sa 'Ratacind cu luna'.
    Aceasta poezie comunica sentimentul unei trairi intense si al unei legaturi directe, de la suflet la suflet, etaland magia calatoriei noaptea, sub clar de luna, cand dispar granitele dintre reala si cea a misterelor, cand totul devine mai spectaculos si inspaimantator.
    Poeta traieste intr-o permanenta stare poetica ,luna ii devine partenera de drum iar lumina ei i se prelinge pe umeri (cu luna , ca o amfora , pe umar '), eliberand ganduri si trairi care trec necontenit prin minte 'sa simti , asemenea fructelor prea coapte , cum cad in tine ganduri fara numar'.
    In prim-plan se afla casele oamenilor, ocrotite de astrul ceresc. Contrastul dintre argintiul, simbol al puritatii, principul pasiv, feminin, lunar, si aurul mierii , semn al puterii absolute, principiul activ, masculin, solar, da o nota de culoare peisajului nocturn .
    Lumina lunii se intensifica si se concentreaza asupra florilor de-acatia aruncate in strada, crand un spectacol minunat de lumini si culori, redat de metafora 'betie de lumina' .
    La final, intunericul domina cadrul din ce in ce mai sobru, iar regina noptii, asemanata cu un 'brat de fata moarta' vegheaza in continuare asupra poetei, lasad-o sa-si murmure gandurile in taina.
    Un poem cu un lirism deosebit, cu rima monotona si verusuri simple, dar melodice, care starnesc atentia cititorului.
    "Poezia Magdei Isanos nu-si dezvãluie usor, de sub aparenta de mare simplitate, calitãtile si tehnicile care-i dau profunzime. S-a vorbit mult despre sensibilitate, sinceritate a trãirii, simt al nuantei. Versul alb si liber, cu sonoritãti clare, repetitiile foarte frecvente si în forme variate, modalitãtile directe ale adresãrii, ale dialogului, apoi chiar rima sãracã, monotonã, foarte des realizatã prin verbe la imperfect, producând un efect neasteptat, obsedant, ilustreazã un stil direct, bine stãpânit, concentrat si echilibrat. Adecvarea lui la temele majore ale vietii si ale mortii, care formeazã aproape în exclusivitate materia cãrtilor poetei, e incontestabilã."
    RăspundeţiŞtergere
  9. DANCIU MARIAN VALENTIN
    CLS. a VII-a A
    Poezia "Ratacind cu luna" scrisa de Magda Isanos este o descriere plina de sensibilitate si emotie.
    Primele versuri ale poeziei("E-atat de frumos sa ratacesti o noapte ,/ cu luna , ca o amfora , pe umar ") introduc cititorul in peisaj, intr-o lume plina de o frumusete nebanuita, o calatorie alaturi de luna pe cararile naturii. Mintea poetei este asaltata de ganduri in timp ce cutreiera noaptea alaturi de dubla semiluna("sa simti , asemenea fructelor prea coapte , cum cad in tine ganduri fara numar ."). Drumul din natura convinge autoarea sa se plimbe pe langa casele care "isi rasfata pridvorul" prin care nici macar o raza de-a lunii nu poate patrunde("pridvorul , in care luna n-a putut sa-ncapa ."). Este o mireasma de prospetime, racoritoare. Splendoarea gradinii a facut ca aceasta mireasma sa cada peste florile "pierdute-ntr-o betie de lumina".
    Alb şi luminos, argintul simbolizează, de asemenea, puritatea("Si-a curs argint si miere-prin gradina"), natura fiind scaldata in lumina alb-galbuie. Argintul este lumina pură, aşa cum este ea primită şi redată de transparenţa cristalului, de limpezimea apei, de strălucirea diamantului. Lumina soarelui moare în fiecare seară, cea a lunii luandu-i locul, in toata spendoarea ei.
    In ultima strofa, luna este comparata cu o fata moarta, cu o stafie care te ademeneste "din poata-n poate " si te face sa "murmuri gandurile fara numar", realitatea imbinandu-se cu fantezia. Gandurile "fara numar" ne fac sa intelegem ca imaginatia nu are limite.
    In acest tablou, remarcam figuri de stil de o rara frumusete : comparatii("Se-ntinde caldaramul ca o apa","E-atat de frumos sa ratacesti o noapte/ca o amfora , pe umar", "Asemenea unui brat de fata moarta ","asemenea fructelor prea coapte".), personificari ("luna ce te duce-asa", flori "pierdute-ntr-o betie de lumina"), enumeratii("Si-a curs argint si miere-prin gradina","tu si ea" etc.),metafore ("ademenind molateca piciorul","casele-si rasfata larg pridvorul ","luna n-a putut sa-ncapa").
    Aceste figuri de stil creeaza imagini artistice de o rara frumusete : " sa ratacesti o noapte , cu luna , ca o amfora , pe umar ","Se-ntinde caldaramul ca o apa " , "Si-a curs argint si miere-prin gradina", "casele-si rasfata larg pridvorul".
    Elementele de prozodie : patru strofe cu 4 versuri fiecare, masura silabelor este inegala, rima este incrucisata, dar si pereche, iar ritmul este trohaic.
    Poezia "Ratacind cu luna" scrisa de Magda Isanos este o descriere care dezvaluie imagini artistice nemaivazute, peisajul descris fiind bine conturat, parca ar fi desprins dintr-o lume imaginara, de basm.
    RăspundeţiŞtergere
  10. Stefan Dana , clasa a VI-a A .

    Poezia inseamna,inaite de toate,vibratie lirica,adresandu-se lectorului care trebuie sa descopere acel fior sacru,inefabil,ascuns intr-un registru afectiv,intr-o “limba poezeasca”(Nichita Stanescu) prin anumite tehnici de constructie,artificii poetice, “vrajitorii ale limbajului”.
    Poezia este chemata sa exprime frumosul,prin forma,si sensibilitatea,prin continut.
    Opera lirica “Prima lectie” este conceputa de Alexandru Vlahuta,un scriitor care a imbogatit literatura cu creatiile sale.
    Gandurile,ideile si sentimentele sunt exprimate in mod direct.
    Prin intermediul eului liric,al limbajului poetic si al elementelor de expresivitate artistica,poezia transmite emotie,cuvintele percepand imperceptibilul,hranind flacara visului,a libertatii,restituind lumii muzica tacerii.
    Modul de expunere predominant este descrierea,autorul punand in evidenta frumusetea copilariei, a zilelor fara griji,molatica lume a jucariilor.”Papusa n-are nas,e cheala/S-un brat din umar ii lipseste/Dar Mimi-o vede tot frumoasa:/Caci ea e mama,s-o iubeste.”.
    In “jocul copilariei”,fata o priveste pe pasusa precum candela ei de veghe,acea candela care nu o va lasa niciodata sa uite de vremurile apuse.“In coltul ei,stapana/Pe-un vraf de jucarii stricate,/Din carti de joc,din hartioare/Ea-si face parcuri si palate.”Precum o regina a unui tinut intreg temeinic si bland,fetita isi sprijina in palme soarele ei de rasarit si reuseste sa creeze adevarate minunatii,o lume intreaga.
    Copilaria ei crestea spre viata,ca zborul une ciocarlii spre soare,pamanturile ei trudite din nimicuri se instrainau cu trecerea timpului,dar mereu va ramane in aceasta un glas tanguitor ce o va chema inapoi.
    Opera este conceputa de Alexandru Vlahuta ca o modalitate specifica de reflectare a realitatii prin imagini artistice,determinand o investire afectiva a cititorului.
    RăspundeţiŞtergere
  11. Vasile Ana Valeria , clasa a VI-a A .


    -Prima lectie -


    In poezia „Prima lectie” de Alexandru Vlahuta se prezinta incenta copilului , care viseaza la „parcuri si distractii ”. Avand o varsta frageda , Mimi isi iubeste papusa , ca pe copilul ei „ Dar Mimi-o vede tot frumoasa,
    Caci ea e mama s-o iubeste ”
    Dand viata papusii , autorul are un caracter fictional , modificand realitatea. Acesta. creeaza universul copiilor imaginar .
    Mai intai de toate , poezia inseamna vibratie lirica , adresandu-se eului sensibil al lectorului care descopera acel fior sacru inefabil, ascuns intr-un registru afectiv intr-o limba „ poezeasca ” prin anumite constructii : „ artificii poetice” , „ vrajitori ai limbajului”. Alexandru Vlahuta , isi exprima sentimentele in mod direct , modul de expunere prodimnant fiind descrierea .
    Autorul , arat cum orice mama si iubeste copilul chiar daca acesta are dezabilitati , la fel si Mimi cu papusa ei : „Pusa n-are nas e chiala
    S-un brat din umar ii lipseste,
    Dar Mimi-o vede tot frumoasa
    Caci ea e mama s-o iubeste.
    Papusa ii ofera intelegere , fiinfu-i confidenta , dar si ocrotire , caci ea se indentifica in strofa a doua cu universul pur mirific al copilariei .
    Universul cunoasterii , copilului se imbogateste deoarece , Mimi ii da viata papusii.
    In lumea copilariei , imaginatia zboara , in care fiecare copil isi cladeste un univers imaginar si special, copii jucand rolul viitorului adult .
    RăspundeţiŞtergere
  12. Belghiru Valentin,clasa a V-a B

    Poezia este o harta a limbajului,caci se cladeste pe potrivirea de cuvinte ce exprima frumosul si sensibilitatea.Aceasta potrivire a cuvintelor reprezinta de fapt respectarea unor reguli pe care proza nu le cunoaste:rima,masura,versul care dau muzicalitate si armonie textului poetic.
    Creatia lui Alexandru Vlahuta,"Prima lectie",prezinta relatia speciala a unei fete-Mimi cu jucariile sale si mai presus de toate cu papusa ei pe care,chiar daca este cheala,nu are nas si un brat,o iubeste mai mult decat pe toate celelalte.
    Putem spune ca intre cele doua s-a creat un sentiment de dragoste materna din partea fetei pentru papusa,pe care o vede ca pe viitorul ei copil.
    Autorul imbina doua moduri de expunere:descrierea si naratiunea.Pentru a ne transmite gandurile ideile si sentimentele acesta foloseste cateva epitete:"vechi nimicuri","zidi o-mparatie noua" si reuseste sa creeze un univers pur,neatins de rautatile din afara.
    RăspundeţiŞtergere
  13. Tritescu Andreea Gabriela, clasa a VII a A (etapa 5)

    Literatura modernista cunoaste o dezvoltare considerabila in domeniul liricii.
    Poetica feminina are ca reprezentanta pe Magda Isanos, creatoare prin excelenta a unei poezi a carei emotivitate traseaza caracteristici definitorii operei inceputului de secol XX.
    Poezia Magdei Isanos este remarcabila prin simplitatea ei, prin imbinarea traditionalului cu modernul.
    Avand la baza o conformatie spirituala de natura etica, poeta regurge la imagini in care dinamicul se impleteste su staticul creand adevarate cascade lirice.
    Poezia ,, Ratacind cu luna'' de vrea o intoarcere la origini, o impacare cu sinele, dar si dorinta de evadare dintr-un univers interior intristat.
    Ideea poetica se confunda cu tema poemului si sugereaza o intelegere acuta a timpului care trece implacabil.
    Cele patru catrene alcatuite in maniera clasica pastreaza elemente inovatoare ale prozodiei moderniste: initiala versului cu litera mica, ce se vrea o continuare a ideii inceputa anterior.
    Poeta preia de la romantici motivul lunii ca astru ce guverneaza o lume-ntreaga.
    Poezia debuteaza printr-o exclamatie ce denota dorinta de evadare a eului liric: ,, E-atat de frumos sa ratacesti o noapte cu luna!''
    Mediul citadin e pentru poeta un mijloc de a trece din interior catre exterior, sufletul putand sa stabata nestingherit si sa exploreze.
    ,,Gndurile fara numar'' constituie un alter ego ce insoteste pasii poetei. Alaturi de luna, autoarea patrunde in interiorul caselor ce ,,-si rasfata larg pridvorul’’ primind mangaieri de la argintul si mierea din gradina.
    Noaptea calda si inmiresmata simbolizeaza o tinerete vesnic pierduta ,,intr-o betie de lumina’’.
    Timpul insa este neindurator, iar trecerea lui spulbera pasii prin orasul adormit si alunga mireasma florilor de pe strada.
    Frumusetea lunii din prima strofa se afla in contradictie cu structura comparativa a ultimei strofe : ,,Asemenea unui brat de fata moarta a luna’’.
    Repetarea expresiei ,,ganduri fara numar’’ in prima si ultima strofa da impresia unei singuratati depline, dar acceptata de poeta.
    Cautarea neincetata ,, din poarta-n poarta’’ reliefeaza zbaterea nemasurata a timpului, dar si trecerea acestuia, indiferent la cuvintele ce vao sa il opreasca.
    Implicarea eului liric este vaga si marcata de utilizarea pronumelui de pers a IIa, ceea ce duce cu gandul la un monolog liric.
    Mijloacele expresivitatii poetice sunt numeroase, conturand imaginea poeziei: metafore ,,se-ntinde caldaramul ca o apa’’, ,, casele-si rasfat pridvorul’’, ,,murmur ganduri fara numar’’; comporatiile: ,,luna ca o amfora’’ , ,, caldaramul ca o apa’’; imagini vizuale: ,,ratacesti cu luna ca o amfora’’, ,, a curs argint si miere prin gradina’’.







Etapa a IV-a 







  1. Gurlui Roberta , clasa a VI-a A

    Partea 1:

    Bunicul

    "Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ."
    Peste ani,ca o lumina cereasca,icoana bunicului impodobit de ani si de bunatate ne-a luminat si bucurat aminttirile.
    Firea sa blanda si mangaietoare bucura inimile nepotilor sai care sunt in vizita la bunici.
    Acesta,cuprins de emotie,sta la gura sobei si le citeste copiilor povesti nemuritoare,minunate si pline de magie.Era o dupa-amiaza trista si apasatoare afara,unde copacii se leganau aproape adormiti,iar inauntru era umor,fericire,distractie si implinire.Copii ii mangaie si piaptana barba cea alba si cu totii rad si se distreaza. Ce bucurie,emotie,si cata pace si liniste era in casa bunicului.Acest bunic,inalt,cu ochi mari si calzi,cu plete albe si crete,zambitor si mai mereu vesel,radiaza de fericire si implinire,la vederea nepotilor sai.Este iubitor,grijuliu,rabdator si priceput,placut copiilor si perfect intelegator al lor.
    E bunicul ideal!

    Partea 2:

    Caracterizarea Bunicului

    Naratiunea"Bunicul" este conceputa de scriitorul Barbu Stefanescu Delavrancea.Dintre amintirile evocate cu duiosie se desprinde imaginea luminoasa a Bunicului,conturata cu iubire,prin descrierea si faptele sale.Prezentarea trasaturilor fizice este facuta sumar.Evoca infatisarea de om simplu,obisnuit:"inalt,cu ochi mari si calzi","cu plete albe si crete".Trasaturile sufletesti sunt dezvaluite treptat,cititorul ramanand la sfarsit cu imaginea unui bunic-model.Acesta trezea in sufletele nepotilor sai dragostea de tara,de neam si respectul fata de carte.Epitetele folosite "ochi calzi" "hazliu si radiant " " ideal",transmit o emotie puternica in legatura cu personajul,iar personificarile naturii:"dupa-amiaza trista ,copaci adormiti" ,sunt granita dintre melancolia si oboseala de afara si veselia si caldura sufleteasca,care contura si colora casa bunicului.
    RăspundeţiŞtergere
  2. Stoica Andreea Alexandra
    cls VII-a B.

    Partea I:

    Bunicul
    "Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muustatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ."
    Parca il vad... Parca vad casa aceea mica, modesta, inconjurata de flori, de la marginea satului. Parca simt prispa rece, pe care stateam seara si ma uitam la stele impreuna cu el. Parca ii aud glasul blajin, ce-mi spunea povesti, doar cu finaluri fericite.
    Ii vad ochii negri, sprancenele usor incruntate si parca ninse, fruntea cu mii de dealuri lasate in urma de aspra batranete. Ii simt mainile ce se plimbau prin parul meu, incercand in zadar sa mi-l impleteasca, exact cum facea si bunica.
    Mi-e asa dor de el.. Unde esti bunicule ?
    Unde esti sa ma strangi in brate atunci cand ma intristez ca vara e pe terminate ? Unde esti sa-mi dai sfaturi ? Sa ma inveti.. Sa-mi explici cum e bine..
    Unde esti ? Te rog, vino inapoi, am nevoie de tine, am nevoie de dragostea ta !
    Si Ioana se trezeste cu un gust amar, nu stie ce a vrut sa exprime acel vis ciudat, acel cosmar.. Doar striga:
    -Bunicule !
    Iar cineva tranteste usa, simtindui-se pasii grabiti ce se apropie de patul ei si o roaga sa se linisteasca.
    E bunicul, mereu langa ea..


    Partea II:

    Portretul Bunicului
    "Bunciul", este o opera literara plina de amintiri. Autorul, Barbu Stefanescu Delavrancea,
    isi incepe creatia cu descrierea personajului principal, bunicul.
    Acesta ii relateaza aspectul obisnuit, descriindu-l ca fiind un om "inall, cu ochi mari si calzi", "cu plete albe si crete" .
    Bunicul, era bunicul ideal. Isi iubea nepotii, le spunea povesti cu finaluri magice, ii despartea la micile dispute copilaresti, le lua apararea in fata parintilor, poate uneori certareti.
    Autorul ii contureaza portretul personajului cu epitetele "ideal", "ochi calzi", "hazliu si radiant", astfel in mintea cititorului, se creeaza imaginea lui calda, chipul luminat cu dragostea pe care le-o purta nepotilor, i se dezvaluie inima lui mare.
    Pentru nepoti era bunicul perfect.
  3. Clasa a V a B


    1.Bunicul
    ``Se scutura din salcami o ploaie de miresme.Bunicul sta pe prispa.[..]Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciochini de flori albe;sprancenele,mustatile,barba…Peste toate au nins ani multi si grei.Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara:blanzi si mangaietori. Statea in balansoarul cel vechi,care scartaia la fiecare leganare,dar bunicului ii era drag de el.Imi amintesc cum bunicul venea si ma lua de mana,in fiecare saptamana si mergeam impreuna la plimbare incercand sa ma invete sa merg cu bicicleta.Totusi copilaria bunicului nu pierise,in sufletul lui.Nu imi putea face mereu pe plac,dar eu eram fericit doar pentru ca bunicul era cu mine si vroia sa ma ajute, sa ma consoleze cand eram suparat sau eram doar plictisit.Cateva vacante le-am petrecut la bunicul si bunica unde ma simteam foarte bine.Chiar daca au imbatranit,ei ma vor ajuta si chiar daca nu pot mereu vor incerca.



    2.Descrierea bunicului.
    Bunicul este o naratiune scrisa de Barbu Stefanescu Delavrancea.In ea se prezinta un personaj indragit intotdeauna:bunicul,care este descris ca o persoana cu ochi calzi,mangaietori,plete albe si crete peste care au trecut ani grei.Un bunic special,dragastos care isi iubea nepotii si avea grija de ei..le citea povesti cand erau mici,iar atunci cand au crescut incerca sa le faca pe plac asa cum putea. Chiar daca bunicul imbatranise si varsta isi spunea cuvantul,era mereu vocea care inveselea atmosfera din orice casa si din inima copiilor.
    RăspundeţiŞtergere
  4. Cioroianu Gabriella
    cls aVIIa B

    Compunerea .
    Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori .
    Bunicul apteptand in pragul usi copii si nepoti. Atunci cand ne intalneste cu lacrimi in ochi ne saruta fruntea parinteste spunand:
    -Bine ati venit!!!
    Dabi asteptam sa ne ducem la tara sa ne vedem bunicul cel batran si plin de viata.
    Am sta tot timpul cu el dar din pacate trebuie sal lasam singur cu batranetea sa.Dar atunci cand suntem impreuna cu el ne face toate poftele dovedindule ca ne iubeste foarte mult nu prin vorbe ci prin fapte.
    Gandindu-ma ca intr-o buna zi nu va mai fi printre noi ma infioara.
    Zioa trece si timpul sa sfarsit trebui sami iau la revedere de la bunicul meu.Sarutandu-ma pe frunte parinteste im spune:
    -Nepoata mea ce draga sa ai grija de tine si sa iti asculti parintii ,ca eu te voi iubi mereu indiferent de ce ar fi.Lacrimile im curg siroaia pe fata auzind aceste cuvinte.Imbratisandul si pupandul spunandui:
    -Osa iti ascult sfaturile bunicule.Plecand spre masina lasandul pe bunicul singur cu batranetea sa in fata porti cu lacrimi in ochi.


    Caracterizarea Bunicului.


    Fragmentul citat face parte din opera "Bunicul",scris de "Barbu Stefanescu Delavrancea"si care il are ca personaj principal pe bunicul.
    In aceeasta opera literara sunt folosite urmatoarele caracterizari:directe si indirecte.
    Caracterizare directa:"bunicul sta pe prispa"
    "bunicul cel batran si plin de viata"
    Caracterizarea indirecta:"pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe,sprancenele,muistatile,barba"
    "ochii bunicului au ramas ca odinioara:blanzi si mangaietori"
    "el ne facea poftele dovedindule ca ne iubeste foarte mult nu prin vorbe ci prin fapte"
    Intre nepoti si bunic se afla o relatie foarte buna si sentimentele sunt de iubire.Vorbele bunicului sunt dulci si line cand le vorbeste celor dragi.
    Modurile de expunere folosite sunt naratiunea,dialogul si descrierea.
    Fiind o opera literara in care autorul,in ipostaza eului liric ,isi exprima directa conceptia sa despre creatia poetica.
    Poezia "Bunicul"de "Barbu Stefanescu Delavrancea"apartine genului liric.
    RăspundeţiŞtergere
  5. Tabirca Raluca Elena, cls aV-a B
    Partea I

    Se scutura din salcami o ploaie de miresme. Bunicul sta pe prispa [...]. Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe; sprancenele, mustatile,barba... apaeste toate au nins ani multi si grei. Numai ochii bunicului au ramas ca de o dinioara: blanzi si mangaietori.
    Ca o lumina cereasca, icoana bunicului impodobit de ani ne aminteste clipe de neuitat alaturi de el. Firea sa blanda bucura nepotii care il fac fericit numai prin veselia lor si vizitarea bunicului. Prin bunatatea lui de a-si ingrijii nepotii de mici ne dam seama ca toata dragostea lui este daruita nepotilor.
    Este un bunic iubitor.

    Partea aII-a
    Bunicul este o naratiune scrisa de Barbu Stefanescu Delavrancea. In ea bunicul este un personaj indragit de autor cat si de nepoti, deoarece este bland. El are pletele albe , crete, ochii blanzi si mangaietori. Naratorul trimite ganduri,idei, sentimente cu ajutorul expresiilor frumoase "ploaie de miresme, blanzi si mangaietori ".
    RăspundeţiŞtergere
  6. Gheorghe Anamaria
    cls VII-a B

    Partea I
    "Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ."
    De bunicul meu mi-e dor... ca ma ducea prin ogor, si-mi facea poftele toate, ma invata sa merg ...cu bicicleta, cu rolele si nu zicea nicioadata ca nu se poate sau ca are treaba. Seara povesti imi spunea, ma invata sa zic „ Tatal nostru” si ma pupa pe frunte.
    Seara povesti imi mai spunea ciu finaluri fericite in casa batraneasca, inconjurata de ghiocei frumosi ca diamantele, ne uitam la padurea argintie, ne uitam la stele si glume spuneam.
    Parca si acum il simt... vorbindumi cu vocea lui calda si plina de iubire.
    Imi aduc aminte cum imi spunea mereu inainte sa plec cu parintii „ Draga mea sa ai grija de tine si sa iti asculti parintii ,ca eu te voi iubi mereu indiferent de ce ar fi. Si sa inveti la scoala ca in ziua de azi n-ai carte, n-ai parte”.
    Asa este bunicul ideal.

    Partea a-II-a
    Opera literara „ Bunicul” este scrisda de Barbu Delavrancea un mare scriitor roman. El incepe creatia cu descrierea personajului principal.
    Bunicul este caracterizat direct „ inalt, cu ochi mari si calzi”,” cu pletele albe si crete. El era bunicul ideal pe care mulri si l-ar dori sa-l aibe.
    Autorul ii contureaza portretul personajului cu jocul de cuvinte „ ideal”, „ ochi calzi” si „ vesel”. Exprimandu-si prin aceste cuvinte dragostea pentru nepot si chipul luminat dezvaluindui inima lui mare si sufletul plin de amintiri foarte frumoase
    RăspundeţiŞtergere
    Răspunsuri
    1. Matei Roxana
      Clasa a7-a A
      Partea 1

      Bunicul

       "Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ."
      Bunicul este o persoana deosebita pe care o iubesc si o pretuiesc foarte mult.Imi este dor de zambetul sau dulce,de privirea sa blajina si de vocea lui calda.
      Acesta locuieste intr-o casa simpla,facuta din lut,acoperita cu dranita de brad,care pentru mine este ca o gradina cu meri,ca o livada unde bunicul imi spune toata ziua povesti din batrani sau chiar inventate de dansul.
      Poate cea mai importanta calitate a bunicului meu este blandetea.Mereu vesel si optimist, acesta ma intelege si ma ajuta in tot ceea ce fac.Este rabdator cu mine si ma inconjoara de dragoste si bunatate.
      Despre el nu am decat cunvinte de lauda si il consider un model pentru mine si pentru cei din jur.

      Partea 2

      Caracterizarea bunicului

      Naratiunea « Bunicul » de Barbu Stefanescu Delavrancea este o opera plina de amintiri.
      Autorul foloseste mai multe mijloace de caracterizare pentru a-si realiza personajul.
      Portretul bunicului este acela al unui om cu « plete albe si crete »,peste care au nins ani multi si grei,iar ochii lui au ramas la fel de blanzi si de mangaietori.
      Prin caracterizarea indirecta din comportamentul sau observam ca este un om dragastuos ,care isi iubeste ambii nepoti la fel de mult fara a face diferente intre ei : »bunicul cuprinse intr-o mana pe fata si in cealalta pe baiat ».
      Din vorbele nepotilor ne dam bine seama ca este o persoana buna si blanda ,care le-a castigat inima copiilor ,acestia fiind fascinati de dragul lor bunic : »Copii incepura sa-l mangaie.Din vorba in vorba se facura stapani pe obrajii bunicului. « , »Partea asta e a mea . /Si parte asta a mea ».
      Chiar daca imbatraneste si varsta isi v-a spune cuvantul , nepotiei lui il vor iubi intotdeuna si niciodata nu vor uita clipele minunate petrecute alaturi de el.
      Ştergere
    2. Peicea Raluca clasa a VII a A
      Partea I

      "Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ."
      Desi, pielea bunicului e grea si fata apasata de viata, ochii imi aduc aminte de vremea aceea cand era tanar voinic , cand ne jucam impreuna cu mingea si alerga de parca salele nu l-ar fi deranjat.
      Mergem cam rar pe la casa unde odinioara era "gradinita de basme" . Dar si atunci cand mergem ma pot bucura de intentiile inocente ale bunicului "Nic-Nic".Stiu pare cam ciudat dar asa imi place sa-i zic deoarece jucam un joc cu veverite.Astazi este una din zile cand merg la casa lunga,imbatranita si pe la colturi crapata.
      -Bunicule,bunicule!Am ajuns!
      Dintii se vedeau putin dar puteai recunoastea lipsa lor.Buzele crapate abia rostira:
      -Ai crescut fetito!Te-ai mai inaltat si tu!Esti voinica,bineinteles semeni cu mine
      Nu crescusem.Acum doua saptamani eram la fel.Dar cine il contrazicea pe bunicul?!Nu vreau sa zica"A da?!batranetea asta!" iar in ochi sa-i vina lacrimi.E sensibil dumnealui.
      -In ochii tai voi creste mereu.Nu-i asa bunicule?
      -Da.Si cati ani ai?
      -Treisprezece .
      De fiecare data ma intreba.Dar cui ii pasa ?
      -Acum esti mare.Nu mai vrei tu sa ne jucam ca "Nic-Nic" si "Uca-Uca".
      Ochii se intristasera.Zambea,dar fals.Se vedea,sau ce-l putin eu vedeam.
      -Ba da.Nic-Nic..cate alune ai?
      -Putine.Ma joc cu ele cat esti tu plecata si le pierd.
      -Dar vai Nic-Nic vine iarna.
      -Sunt rezistent si cu alune si fara.Uca-Uca hai sa mergem in "camera maro"(asa ii placea dumnealui s-o numeasca ) si sa vorbim de vremurile de argint.
      Camera era rece.Nu-i placeau prea multe camere incalzite .Dorea sa simta putin ca a venit iarna.Podeaua amuzata ranjea la pasi nostri mici si rari.Picioarele incapatanete parca nu doreau sa jigneasca covorul.
      -Ei bine, pe vremea cand eram eu veverita mica,iubeam sa sar,sa rad.Intr-o zi pe cand mama nu era acasa,sarea prin copaci,ma plictiseam teribil.Am plecat in drumetie printre crengi.Nu prea vreau sa-mi amintesc ce lovituri capatasem,da parca nu ma simt bine daca nu spun tot.Soarele apunea razele exact pe mine,asa ca, m-am uitat la el.Tragica greseala.Am cazut .El zambea cu gura pana la urechi era tare mandru.Enervat m-am luat dupa fiecare raza ei,am cauzt din nou.Maaare greseala.Dar mi-am dat seama ca el era mai puternic asa ca m-am lasat pagubas.Acasa mama a vazut ca in loc de ghinde am zgarieturi dar nici ca a intrebat
      -Nazdravan mai erai!
      De fiecare data povestea o amintire din copilarie sub forma de veverita si asta ma amuzea mult.Asa face bunicul.Ii face pe toti sa se simta bine.
      Cand doream sa invetez si eu o poveste, intra bunica.
      -Veverite lenese mai sunteti.
      -Pai de ce bunico?
      -Pai Nic-Nic a lasat dezordine iar tu nu mai chemat si pe mine la joc.Norocul vostru ca am treaba.Ca altfel as fi fost suparatata.
      -Ne pare rau bunico!
      -Nu e nimic fata mea!
      Se indreapta spre usa in pragul usii se aude:
      -Mare copil ai ramas bunicule...
      Chiar daca bunicul avea mustata amuzata de situatie,urechile cascate pentru a auzi mai bine,e tot bunicul meu si il voi iubi mereu.Acelas copil mic cu chipul imbatranit!
      Ştergere
    3. Peicea Raluca
      Partea a II a

      Personaj si dramaturg, Barbu Delavrancea se remarca in literatura romana pentru gingasia sentimenelor de care dau dovada sentimentele sale.
      Personajul principal din fragment,evident este bunicul vazut prin ochii autorului.Cu ajutorulor mijloacelor de caracterizare directa,se realizeaza un scurt portret fizic al personajului"Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ""Dintii se vedeau putin dar puteai recunoastea lipsa lor.Buzele crapate abia rostira".Anii il ajunsesera pe bunic.Trecuse prin viata dar nu dorea sa vada asta."Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ."
      "Vremurile de argint" este epitetul ce defineste cat de multe facuse el in tineretile lui.Probabil avusase destule greutati folosind direct cuvantul "argint".Argint pentru multi inseama duritate de aceea pot spune ca este ca o"armura".
      El se autocaracterizeaza"Esti voinica,bineinteles semeni cu mine."Sunt rezistent si cu alune si fara".Si celelalt personaj il caracterizeaza, intr-un mod amuzant"Nazdravan mai erai!"Mare copil ai ramas bunicule.".
      Sufletul bunicului ramasese cuprins intre ani,asa cum vrea fiecare om sa ramana.Copil.
      Si naratorul il caracterizeaza:"de vremea aceea cand era tanar voinic".
      Faptele vorbesc,pana si aspectul lucrurilor neinsufletite dar indirect caracterizandu-l"-Putine.Ma joc cu ele cat esti tu plecata si le pierd."Podeaua amuzata ranjea la pasi nostri mici si rari."Picioarele incapatanete parca nu doreau sa jigneasca covorul."reiesind clar cat neglija lucrurile,cat ii afectase batranetea picioarele mai ales pentru asta este epitetul"picioare incapatanete".
      Din vorbe deducem copilaria din glasul bunicului,memoria scurta si dorinta de a nu isi arata sentimentele"Ai crescut fetito!Te-ai mai inaltat si tu!Nu crescusem.Acum doua saptamani eram la fel""Da.Si cati ani ai?-Treisprezece .
      De fiecare data ma intreba.Dar cui ii pasa ?""Nu mai vrei tu sa ne jucam ca "Nic-Nic" si "Uca-Uca"."i bine, pe vremea cand eram eu veverita mica,iubeam sa sar,sa rad"
      Locuinta ii trada varsta,oricat ar fi vrut el sa para tanar"casa lunga,imbatranita si pe la colturi crapata"
      Si porecla care ii placea arata cat de mult vrea inapoi in copilarie"Nic-Nic"
      Cu toate acestea "Nic-Nic" este un pesonaj iubit cu sufletul de copil mic.
      Ştergere
  7. Danciu Marian Valentin
    Cls a VII-a A
    PARTEA I

    Bunicul
    ,,Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , mustatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori." Oare la ce se gandeste? Pentru mine bunicul este ca o icoana sfanta. Fruntea sa incretita si parul alb imi provoaca o liniste totala. In preajma lui ma simt fericit . Fiecare om are un loc special in inima lui pentru cei dragi. El este cel care mi-a indrumat primii pasi in viata si m-a invatat sa ma bucur de frumusetea lucrurilor inconjuratoare. Il privesc de la poarta casei vechi, este acelasi pe care il stiu: slab , de statura potrivita si plin de viata. Totul in jur este neschimbat : aceeasi pomi, aceeasi prispa, padurile parca sunt de argint. Imi amintesc cu nostalgie si bucurie serile reci de iarna , cand bunicul ma ridica pe genunchi cu mainile lui trudite si muncite si imi spunea cate o poveste la gura sobei. Si avea bunicul un haz si un har de a povesti atat de frumos incat numaram clipele sa termine munca si sa imi spuna povesti. Fiecare lupta a lui Fat-Frumos cu zmeul era atat de intens povestita de bunicul, incat nici nu mai respiram ca sa aud finalul. -Bunicule, am venit sa te vad!Il intrerup eu din visare. -Bine-ai venit, nepotule!... Mi-a fost dor de tine. Imi spune cu emotie in glas , de fericire ca ma vede. -Il luam pe Leo si mergem sa ne plimbam spre Valea -cu-Apa? -Cum vrei tu, nepotule. -De ce se numeste acest loc Valea-cu-Apa? Imi place sa ascult istorioare despre locurile pe care le vizitam. -Pentru ca aceasta vale dintre dealuri, demult, demult era acoperita cu apa, fiind foarte multe izvoare. Cu timpul apa a secat si au mai ramas doar cateva izvoare. Si asa i-a ramas numele Valea-cu-Apa. Cand eram eu mic veneam cu parintii si dormeam pe camp acolo sus in deal, cand seceram graul cu secera. Era asa de frumos, greierii cantau, oamenii aprindeau focul, stelele de aur topit luminau cerul. Parca era un mic paradis. Acum vremurile s-au schimbat mult. Niciodata sa nu-ti fie rusine sa muncesti, imi spune cu o voce tremurata. Devine tacut si se gandeste la vremurile trecute. Cainele Leo alearga prin jurul nostru si din cand in cand se tavaleste prin iarba verde si cruda. Dragostea pentru animale mi-a insuflat-o tot bunicul . El este foarte atasat de calul sau, Gica, care are saptesprezece ani, ii vorbeste cu blandete si il trateaza ca pe cel mai bun prieten. Nici nu am observat ca s-a facut tarziu. Linia orizontului, rosiatica, de-abia se mai zareste. Ne indreptam spre casa. Istorioarele bunicului si vorbele lui intelepte vor ramane pentru totdeauna adanc intiparite in inima mea.
    RăspundeţiŞtergere
  8. DANCIU MARIAN VALENTIN
    CLS. A VII-A A
    PARTEA II

    Bunicul
    Caracterizare
    Caracterizarea bunicului se realizeaza atat direct de catre narator, dar si indirect .Cele mai semnificative raman insa faptele si vorbele personajului."Se scutura din salcami o ploaie de miresme". Bunicul traieste la tara, intr-un loc in care padurile parca sunt de argint si codrii de arama. Casa lui este una veche, traditionala, cu prispa. Bunicul este descris ca fiind un om intelept, trecut prin viata, prin ,,ani multi si grei" si este un om foarte iubitor. Glasul si ochii lui blanzi sunt de o frumusete neintalnita. Are si talent de povestitor, glas bland: ,, Si avea bunicul un haz si un har de a povesti atat de frumos incat numaram clipele sa termine treaba si sa imi spuna povesti" . Bunicul este un om bun si harnic, are ,,mainile ... trudite si muncite", inca de mic isi ajuta parintii, mergea cu ei noaptea la secerat de grau. Dragostea pentru pamant- izvorul vietii si al fiintei- iese in evidenta din povestirile lui. Iubeste foarte mult animalele, mai ales pe calul lui, Gica pe care il are alaturi de saptesprezece ani si pune suflet in tot ceea ce face. Folosirea epitetelor adjectivale ,,ochi blanzi si mangaietori" scot in evidenta blandetea bunicului. Padurea este comparata cu ,,argintul". Folosirea metaforei ,,stelele de aur topit" da nastere la o imagine de vis. Vorbele intelepte ale bunicului vor ramane pentru totdeauna in sufletul oricarui copil.

    DANCIU MARIAN VALENTIN
    CLASA a VII a A
    RăspundeţiŞtergere
  9. Bunicul


    Partea I

    ,,Se scutura din salcami o ploaie de miresme. Bunicul sta pe prispa. [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe; sprancenele, muistatile, barba... Peste toate au nins ani multi si grei. Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara: blanzi si mangaietori.”
    Bunicul, cu parul alb ca matasea, cu ridurile care ii strabat fata ca niste rauri, cu glasul cel dulce si linistitor ca cel al unei ciocarlii, cu ochii sai batrani si tristi, in care mai licare smaraldul unui copil uitat in padurea neagra a trecutului, care ar vrea sa dea navala peste trupul sau si sa simta ca este din nou copil, ca nu are griji. Cu sufletul inca tanar si plin de candoare, bunicul incerca sa arate ca nu este foarte batran, dar pana si el stia ca nu-i reuseste. Cu mainile sale aspre, muncite si trudite de atatea cumpene si nevoi, imita iatagane, sabii si sulite, atunci cand imi povestea despre luptele purtate de stramosii nostri pentru apararea patriei.
    Intotdeauna, cu buzele sale ce graiau intelepciune, acesta ma incanta cu povesti magice si basme inspirate din viata pe care a trait-o de-a lungul secolelor invatandu-ma sa fiu harnic, corect si sa invat sa pretuiesc clipele frumoase.
    De fiecare data bunicul era acolo, sa imi apere visele, sa imi iubeasca zambetul si fiinta, sa stie printre zeci de pupaturi sa ma ia de maini si sa zica razand si sorbindu-ma de drag vorbe pline de iubire si intelepciune iar eu ii cuprindeam în braţele mele fiinta aceea plina de dăruire, de dragoste şi căldură şi ii sarutam mainile si obrajii care stiau atat de frumos sa ma alinte.

    Partea a II-a

    Opera literara ,,Bunicul” este una dintre cele mai valoroase creatii ale marelui scriitor Barbu Stefanescu Delavrancea. Chipul bunicului l-a urmarit pe acesta toata viata oferindu-i subiecte literare tratate cu o duiosie unica in literatura romana. Portretul bunicului este realizat sugestiv, ramanand peste ani aidoma unei icoane dragi la care scriitorul se va închina mereu. „Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustăţile, barba... peste toate au nins anii mulţi şi grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară : blânzi şi mângâietori”.
    Opera „Bunicul” este un text despre copil si copilarie, despre inocenta, curiozitate, neastampar. Bunicul asteapta cu nerabdare sosirea nepotilor, intra in jocul lor si inventeaza raspunsuri pe intelesul celor doi la fiecare intrebare. Traieste prin prezenta nepotilor si in acelasi timp se teme ca, cei mari sa nu-i indeparteze de el. Asemenea Lui Iisus repeta catre fiica sa : „Lasati pe copii sa vie la mine!”. Nici suferinta fizica nu stirbeste dragostea bunicului pentru nepotii sai. Are obrajii inrositi de palmele primite, dar surade linistit.
    Opera literara ,,Bunicul”, nu este numai un portret în proza creionat de amintirea maturului, ci si un poem al inocentei, al candorii infantile.

    BUBATU ADRIAN
    CLASA a VII-a A
    RăspundeţiŞtergere
  10. Predoana Daria
    Clasa a V-a B
    Partea I:

    "Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ." .
    Bunicul meu cel bun si bland care-mi spunea mereu povesti cu glasul lui calm si bland cand eram mica,a imbatranit,incat se vad ridurile care sunt ca niste rauri,ochii sai obositi si tristi care nu mai sunt cum erau odata,senini precum cerul.Cand il privesc acum nu mai observ bucuria care o avea inainte,cum zambea mereu cu buzele lui dulci.Acum s-au crapat si nu mai sunt cum erau odata!
    Mereu cand il vizitam,ma primea calduros cu dulciuri,jucarii si bani.
    Privirea lui blajina imi alina durerea in orice situatie eram.
    Acum,nu pot decat sa merg inainte!
    Sa sper ca bunicul meu va fi aceeasi fiinta care a fost pana acum,bland si intelept.
    Intr-un cuvant,bunicul meu e ingerul meu pazitor!Il iubesc cu bune si rele!
    Viata merge inainte, bine sau rau, ea merge!
    RăspundeţiŞtergere
  11. Predut Alexandra clasa a VII a A
    Partea I

    "Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ."
    In casuta de langa fantana, plina cu amintiri se vede chipul bunicului. Inalt, cu parul carunt, cu obrajii imbujorati de gerul de afara, cu mainile plinde de bataturi, stand pe patul cel cu paturi tesute de bunica. Vocea lui blajina umple aceea camaruta cu lungi si vibrante unde sonore. Imi zambeste doar cu coltul gurii, suficient pentru ai vedea fata senina.
    Ma i-a incet pe piciorul lui, atingandu-ma cu o anumita finete, inacat ma simt ca ceva de mare pret. Incet, mai mult soptind, ma intreaba:
    - Scumpa mea nepoata, spune-i bunicului tau, ce poveste vrei sa asculti azi?
    - Bunicutule, eu as vrea sa aud ceva despre.......viata ta.
    - Pai eu cand eram de-o schioapa faceam numai pozne....Eram oaia neagra a familiei..... Si continuua povestea parca cu si mai multa inflacarare decat cand o incepuse. Reusisem sa ii deschid cutiuta sufletului sau unde isi tinea amintirile din trecut, care pe mine ma fascinau. Universul meu era acolo in vorbele bunicului. Simteam o oarecare emotie care imi vibra in tot corpul. Deodata vad buzele bunicului nemaimiscandu-se.
    - De ce te-ai oprit, bunicutule?
    - Pai, vezi tu.....Si se uita in zare parca ceva il deranja. Nu intelegeam de ce bunicul meu , cel cu ochii calzi si blanzi, acum se uita in zare parca mai ganditor ca niciodata. Ma lasa usor jos si pleaca alene in gradina. Eram stupefiata. Am vrut sa ma duc dupa el, dar parca ceva m-a oprit. Simteam ca trebuie sa fie singur. Seara, intrand in casa, bunicul mi-a zis:
    - Scumpa mea, te rog sa nu fii suparata, dar amintindu-mi de trecut mi-ai dat seama cat de repede a trecut timpul si cat am imbatranit....Ma simteam oarecum vinovata.....Eu si curioziteatea mea ii provocaseram bunicului acea stare de melancolie....
    - Nu esti tu de vina, micuto......Stiam ca odata si odata va veni aceea vreme in care ma vei intreba despre copilaria mea....Nu sunt suparat pe tine. Ai inteles?
    Cu ochii mici si inlacrimati se uita la mine, parca sa ma verifice daca am inteles.
    Dupa un moment de tacere, auzim vocea bunicii care ne chema la masa. Bunicul, cu vocea groasa si calda, spunea rugaciunea, iar eu eram ochi si urechi. Dupa fiecare masa, bunicul ma lua afara sa-mi arate cum se ingrijesc animalele. Eu eram de cele mai multe ori speriata, dar bunicul ma tinea de mana si imi transmitea toata taria lui.
    El m-a invatat tot ce stiu. Asa era bunicul meu... Tot timpul acolo oricand aveam nevoie de ajutorul lui. Cand faceam cate ceva bine si era mandru de mine imi zicea:
    - Bravo, copila mea! Prin tine ma vad pe mine. Asta era vorba bunicului, care o pretuiam nespus.
    Casa aceea, bunicul, bunica, toate m-au facut sa am o copilarie fericita, lipsita de orice grija.
    Bunicul a fost, este si va ramane dascalul si prietenul meu, dar cel mai important..........persoana cea mai draga.
    RăspundeţiŞtergere
  12. Predut Alexandra clasa a VII a A
    Partea a II-a

    Caracterizarea bunicului se realizeaza atat direct, cat si indirect de catre narator. Personajul este indragit de catre narator cate il caracterizeaza direct:" Inalt, cu parul carunt, cu obrajii imbujorati de gerul de afara, cu mainile plinde de bataturi".Totul se scimbase la el numai ochii lui "au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori". Anii ii trecusera atat de repede prin fata incat se simtea neputincios. Acesta se autocaracterizeaza ca fiind cel mai nadravan copil in tinerete:"Pai eu cand eram de-o schioapa faceam numai pozne....Eram oaia neagra a familiei". Amintirile din trecut il duc intr-o stare de melancolie cu greu suportata:" Scumpa mea, te rog sa nu fii suparata, dar amintindu-mi de trecut mi-ai dat seama cat de repede a trecut timpul si cat am imbatranit...". Naratorul se simte oarecum vinovat de starea provocata bunicului sau, dar acesta il calmeaza asigurandu-l ca nu este vina lui:"Nu esti tu de vina. micuto......Stiam ca odata si odata va veni aceea vreme in care ma vei intreba despre copilaria mea....Nu sunt suparat pe tine. Ai inteles?"
    Avea o traire si o implicare pentru rugaciunea dinaintea mesei:"Bunicul, cu vocea groasa si calda, spunea rugaciunea". Naratorul il descrie ca pe propriul univers, afland prin asta dragostea pe care i-o purta ,avand tot timpul in minte portetul acelui om care era oricand acolo sa il ajute:"Bunicul a fost, este si va ramane dascalul si prietenul meu, dar cel mai important..........persoana cea mai draga."
    RăspundeţiŞtergere
  13. Sandoi Marian Valentin
    Clasa a-VII-a B
    Partea I

    "Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ."
    Naratiunea ''Bunicul" este scrisa de Barbu Stefanescu Delavrancea. Imi amintesc de bunicul meu cel drag... Parca il vad stand pe prispa casei, parca il aud intrebandu-ma: "Ce mai face flacaul meu?" si mai ales imi aduc aminte cum ma invata sa conduc calul, sa bat un cui de parca ar fi fost ieri.
    Daca cineva ma intreaba despre bunicul meu cel drag pot vorbi ore in sir despre el poate chiar si zile pentru ca imi trec prin cap tot felul de amintiri frumoase. Si desigur imi pot aminti casa lui cea veche dar in picioare cu tot felul de lucruri in ea despre care bunicul imi povestea la fiecare vizita:
    "Acest ecuson este din armata..." si multe altele. Bunicul meu va ramane pentru totdeauna in mintea mea, in sufletul meu cu toate invataturile pe care mi le-a dat.
    Este bunicul perfect pentru un baiat.

    Partea a-II-a
    Caracterizarea Bunicului:

    In opera "Bunicul" de Barbu Stefanescu Delavrancea persoanjul principal este bunicul. Acesta este caracterizat direct de catre autor fiind un om inalt , batran,cu ochii blanzi si mangaietori, "Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe; sprincenele, mustatile, barba... peste toate au nins anii multi si grei."
    De asemena autorul il caracterizeaza si indirect prin faptele si vorbele sale: Era un om batran, iubitor cu barba alba dar care isi iubea cel mai mult nepotii care veneau la el in vizita.
    Parearea mea este ca este un bunic iubitor si calm cu nepotii lui.
    RăspundeţiŞtergere
  14. Ion Ana Maria
    Clasa a VII a A

    Partea I
    Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori .
    Atatea amintiri, atata duiosie cand spun cuvantul „bunicul”. Aceasi imagine, el pe prispa, eu deschizand poarta veche si cate un pic de verde pe ea, ce a mai ramas, eu alerg cu nerabdare si strig ca din gura de sarpe „Bunicule! Bunicule!” Ochii lui rad de bucurie si spune de fiecare data „De cand nu te-am mai vazut” desi poate nu trecuse mai mult de o saptamana. Merg il strang in brate, ma duc si la bunica.
    O intamplare plina de duiosie, mai ales daca as fi mica, dar asa faceam si cand inca eram de-o schioapa si asa fac si acum.
    Ma si vad acolo:
    -De cand nu te-am mai vazut! Spune el cu atata bucurie, pupandu-ma pe frunte si imbratisandu-ma.
    -Multa vreme a trecut. Spun eu incercand sa fac o gluma.
    El rade desi niciodata nu am fost buna la facutul glumelor. Acest lucru ma inveseleste si radem impreuna.
    -Plecati la Icoana? Cand va intoarceti? Spune el parca intristandu-se si incercand sa zambeasca fara sa fie fericit.
    -Nuuu Sti ca nu am mai ramas aici de mult si..noi doi o sa avem cinci zile in care sa recuperam! Zic eu foarte entuziasmata.
    -Cat ma bucur! Zice el strangandu-ma in brate.
    Nu mai ramasesem de mult acolo, am fost doar in trecere. Simteam bucuria bunicului si ma incanta deoarece stiam cat de mult tine la mine si niciodata nu inceta sa mi-o arate. Imi facea toate poftele.
    -Hei, bunicule! Mergem sa ne plimbam prin porumbi ca pe vremuri?
    -Sigur, de abia asteptam sa ma intrebi.
    -Si il luam si pe Bleki, nu?
    -Sigur!
    Niciodata nu zicea „nu pot”, „nu am timp” sau „la ce iti trebuie”
    -Bunicule, imi dai bani de o inghetata?
    -Cat vrei?
    -Dai 2 lei. Spune bunica, o femeie econoama.
    -Ia de aici 5 lei. Spune bunicul in soapta sa nu auda bunica.
    Si momentul despartirii este asa de trist. Bunicul imi povesteste despre vechi intamplari, despre neamuri, niciodata nu termina ce are sa-mi povesteasca. Mereu vine cu ceva nou.
    -Ana, au venit parintii! Spune bunica si ea trista.
    -Cum? Deja? Nu-mi vine sa cred.
    -Haide ca ne mai vedem noi. Mai vii nu? Spune bunicul cu un zambet fals pe buze, in inima lui fiind defapt tristete.
    -Nu pot sa mai raman, mami?
    -Ba sigur ca ai putea daca nu ai avea de scris si invatat. Spune ea.
    Eu raman fara cuvinte, imi imbratisez bunicii si plec cu tristete pe poarte. Bunicul se uita la mine de pe prispa, bunica ne conduce iar eu intorc sa revad ograda si aud niste cuvinte care ma induioseaza. „Sa mai vii pe aici.”
    O sa am mereu in minte acel chip de batranel amuzant, cu ochi negri si stralucitori si cu acele cuvinte pline de duiosie.
    RăspundeţiŞtergere
  15. Partea a II a.

    Bunicul este caracterizat atat direct cat si indirect de catre autor care isi expune sentimentele duioase asupra bunicului.
    Caracterizarea directa este detaliata „Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ...” , „chip de batranel amuzant” , „ochi negri slipitori”. Caracterizarea directa este realizata atat prin epitete cromatice cat si prin comparatii.
    Pletele lui albe care sunt comparate cu niste ciorchini de flori albe simbolizeaza puritatea.
    Un om delicat care stia sa-si controleze sentimentele „zambet fals” , „parca intristandu-se si incercand sa zambeasca fara sa fie fericit.”
    Plin de duiosie, cea mai mare bucurie a lui era sa-si aiba nepoata alaturi „Decand nu te-am mai vazut.” , „Plecati la Icoana? Cand va intoarceti? Spune el parca intristandu-se” , „Nu sti cat ma bucur!” Stia cum sa faca oameni fericiti si satisfacea toate poftele nepoatei insa nu o rasfata „Niciodata nu zicea „nu pot”, „nu am timp” sau „la ce iti trebuie”” Generos si nedorindu-si certuri este un bunic de invidiat
    „Ia de aici 5 lei. Spune bunicul in soapta sa nu auda bunica.” Avea harul de a povestii si era un om interesant, mereu venind cu intamplari noi „Bunicul imi povesteste despre vechi intamplari, despre neamuri, niciodata nu termina ce are sa-mi povesteasca. Mereu vine cu ceva nou.” Caracteristica sa principala era duiosia, autorul repetand-o in numarata randuri „atata duiosie cand spun cuvantul „bunicul”” , „O intamplare plina de duiosie” , „aud niste cuvinte care ma induioseaza. „Sa mai vii pe aici.” Etc. Un bunic perfect, oare o fi invatat ce sa faca si cum sa faca in toti acesti „ani multi si grei”?
    RăspundeţiŞtergere
  16. TRITESCU ANDREEA GABRIELA, CLASA aVIIa A (Etapa IV)

    PARTEA l

    Viata este un lucru minunat. Cu bune,cu rele,cu surprize placute si neplacute,cu tot ce are ea si mai presus de toate minunea alaturi de oamenii care te iubesc si pe care ii iubesti din adancul fiintei tale si mai presus de univers.
    Acum, cel mai mult, imi amintesc acei ochi calzi si plini de tandrete care m-au intampinat la prima vizita intr-un sat frumos si vechi cu un dragastos ,,Bine ai venit draga bunului!''
    si vocea lui imi rasuna adanc in suflet ca un ecou de poveste de mult spusa si prea curand uitata.
    Si au urmat seri in care feti-frumosi si balauri inspaimantatori prindeau viata prin gura bunicului si se razboiau in imaginatia mea de copil necopt la minte si prea zburdalnic.
    La gura sobei, cu obrajii luminati de flacarile jucause, in gradina, stapanind ca un imparat albinele vesele, in livada, mangaind cu privirea merelecoapte si rumene ca un obraz de nepot- asa imi amintesc de bunicul cu plete albe de rege stravechi.
    - A fost odata si azi nu mai este...
    - Cine a vorbit?
    Ma intorc, cu sufletul batandu-mi speriat, poate cine stie, mai pot zari icoana bunicului privindu-ma bland si surazand cu toata fiinta lui.
    De curand am vizitat inca odata casa veche de la tara, iar inima mi-a plans cand am vazut prispa unde bunicul isi fuma tacticos luleaua, napadita de flori salbatice.
    Am intrat in odaia lui si mirosul de tutun, placut si aromat ca in copilaria mea mi-a umplut narile si parca am simtit langa mine, ca si atunci, trupul bine facut, de om muncit si sanatos al bunicului.
    - Ce mai faci, bunicule? am murmurat inchizand ochii si vazandu-l parca aievea. Mai spune-mi o poveste si mai poarta-ma de mana spre patutul cu cearsafuri racoroase si mirosind a levantica.
    - Un basm cu pajuri si cu zmei...incepu bunicul.
    Si povestea curge si zanele ajuta feciorii curajosi si zmeii pier in lupte, ca odinioara.
    Si peste toate acestea apare imaginea bunicului asteptand o fetita cu bucle lungi sa iasa de la scoala. E batran bunicul si ii tremura mana pe bastonul lustruit. De emotie? De nerabdare? Putin din amandoua si ochii lui umezi si blanzi privesc spre copilul rusinat de iarna batranetii si prea grabit sa lase in urma imaginea unui bunic cu plete albe ca niste ciorchini de flori peste care au nins ani multi si grei.

    Partea a IIa

    Literatura romana are cateva personaje exponential ce contureaza intr-o oarecare masura galleria tipologica a eroilor conventionali: imaginea mamei, imaginea satului, figura bunicului – ca reprezentanti ai sensibilitatii spiritului romanesc.
    Un personaj important este ,,bunicul’’, nume generic dat intelepciunii populare.
    Privit ca un stalp al moralitatii sau un pastrator al entitatii noastre romanesti, ,,bunicul’’ capata o aura de profet.
    Din caracterizarea directa reiese portretul fizic: ,,ochii calzi si plini de tandrete’’ , ,, trupul binefacut, de om muncit si sanatos’’, ,, ochii umezi si blanzi, cu plete albe ca niste ciorchini de flori’’.
    Un alt mijloc de caracterizare, cel indirect, prezinta personajul in diferite ipostaze ale exstentei sale: asteptendu-si cu drag nepotii, cu har de povestitor la gura sobei, priceput in livada si rabdator in clipele in care nepotii vor sa uite de fiinta lui batrana.
    Perspectiva din care este privit personajul este subiectiva deoarece un asemenea tip de erou nu poate fi prezentat decat prin filtrul sufletului.
    Efemeritatea vietii il infatiseaza pe bunic in amurgul existentei, acceptand situatii in care generatia lui iubeste neconditionat generatia cea tanara.
    RăspundeţiŞtergere
  17. Voica Mihai,Cls a VI-a A,Etapa a IV-a

    Partea I:
    Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori .
    Cauta spre mine ci privirea lui blanda si cu o voce calda si placuta ma intreaba:
    -Ce ai facut astazi,dragul bunicului?
    Intrebarea bunicului a fost cheia care a deschis poarta destainuirilor.Abia asteptam sa ma intrebe ca sa incep sa-i povestesc toate intamplarile mele de peste zi.
    Povestite bunicului,acestea capatau parca proportiile unor nazdravanii pe care alti copii nu le puteau face.
    -Am fost la scoala unde am invatat multe lucruri noi,ma-m jucat cu prietenii mei,mi-am facut temele,am ajutat-o pe mama la treburi...Am atatea sa-ti povestesc,bunicule!
    Bunicul zambeste,prefacandu-se interesat de povestile mele,si asteapta sa incep sa povestesc mangaindu-si linistit barba.
    Cu entuziasm,incep sa-i descriu bunicului diverse intamplari,fericit ca el ma asculta intotdeauna si ma aproba orice as face.Ma simt asa de bine cu bunicul pentru ca el este mereu optimist, intelegator,darnic,iubitor si de la el niciodata nu plec suparat.
    -Dar tu,bunicule,nu-mi mai spui o poveste ?
    Chipul bunicului se lumineaza dintr-o data.Ii face o deosebita placere sa-si aduca aminte de intamplari de demult.Povesteste cu nostalgie iar ochii ii innoata in lacrimi.Miscat,il ascult si privind in jur,mi se pare ca intreaga natura freamata sensibilizata de povestile bunicului.
    Revin cu drag,de fiecare data la bunicul meu,iar fiecare intalnireare ceva magic care ma recheama iar si iar...

    Partea II:
    Bunicul este un personaj care intotdeauna va fi indragit si respectat pentru ca el este intruchiparea bunatatii si blandetii.
    El sta ganditor pe prispa asteapta,rabdator,de parca nicio nedreptate a lumii nu l-ar putea rapune.El sta acolo de mult, ,,nins de vreme” , ,,cu pletelelui albe si crete” ,disponibil pentru cei dragi oricand este nevoie.
    Ne intelege,ne sfatuieste,ne iubeste si ne ajuta mereu.
    ,, Ochii lui blanzi si mangaietori” au vazut multe,ei stiu sa ne indrume si sa ne povatuiasca mereu.
    Un batran este o comoara nepretuita intr-o familie,iar ,,Cine nu are batrani si-si cumpere!”.
    RăspundeţiŞtergere
  18. FIERBîNTU CRISTINA CLASA A VIII-a A

    ‘’Se scutura din salcami o ploaie de miresme . Bunicul sta pe prispa . [...] Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba ... Peste toate au nins ani multi si grei . Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori ."
    Inca are acel zambet linistit, bratele sale sunt, ca intotdeauna, o poarta de evadare din lumea pe care o traiesc, cu bune, cu rele. Mai ii simt respiratia usoara, miscarile line ale degetelor prin suvitele mele rebele. Ooo! parca a fost ieri. Ma ajuta sa trec peste obstacole cu usurinta. Acolo imi gaseam pacea sufleteasca, langa bunicul meu neschimbat de cincisprezece ani. Inca aud povestile sale spuse langa soba, ma ajuta sa inteleg cuvintele grele, mi le explica pe intelesul meu. Dar nu numai cu mine se comporta asa, si cu verisorii mei era la fel. Acum sunt mare, si tot ravnesc dupa basmele lui. Nu l-am mai vazut de o luna si intrebarea care ma macina este: ,,Oare s-a schimbat?’’
    Intr-o dimineata din acelea care imprejmuieste pamantul ca un nimb vioriu, merg incet pe ulita pasnica si tacuta. Cu fiecare pas ma simt mai aproape de bunicul meu. Ajung in fata casei, asa cum am lasat-o acum treizeci si ceva de zile si-mi dau seama ca aceasta copilarie a mea creste spre viata ca zborul unei ciocarlii spre soare. Vad florile din gradina bunicii ce sunt dragalase ca surasul unui copilas, iar dorul de ei zvacneste in mine ca vantul marii in panzele unui insufletit catarg. Deschid usa, si-l zaresc. Din prima secunda ii observ surasul. Ma ascund in imbratisarea sa si-i zic:
    -Saru’mana!
    - Sa cresti mare, copila mea!
    - Bunicule, mi-a fost tare dor de tine! Ii spun cu un glas atat de domol.
    - Zi-mi! ce-ai mai facut?
    - Totul e bine! Acum am inceput scoala. Trebuie sa ma pregatesc pentru examen, am avansat, sunt in clasa a opta. Si in acel moment, il vad pe el, atat de tulburat si o lacrima ce incearca sa si- o ascunda ii cade pe obraz. Il simt atat de nesigur. Incerc sa nu ma uit cu suprindere la bunicu’, dar pur si simplu nu pot .Dumneata ce-ai mai facut?ma strange si mai tare in brate si-mi pune palma pe frunte, nedandu-si seama ca lacrima nu a disparut. O simt si un fior rece ma cuprinde, tremur toata. Niciodata n-am simtit asa ceva. Il privesc in ochi in cautarea unui raspuns, insa nimic, acestia sunt atat de limpezi si linistiti.
    -Eee, uite pe acasa! Am luat un caine nou, e alb, asa cum iti place tie. I-am dat numele de Balan, e atat de mic si agil.
    -Ooo, multumesc bunicule. Deci el latra atunci cand am intrat in curte.
    Si mai vorbim de una de alta pana observam ca e sapte seara. Mama ne cheama la masa, iar raspunsul la intrebarea mea este: ,,Nu s-a schimbat deloc! E la fel ca inainte!’’ Imi zic cu mult entuziasm si deodata apare pe chipul meu un zambet pe care nu l-am mai avut niciodata.
    Poate ca aspectul fizic s-a schimbat putin, insa sufletul e tot tanar si sunt sigura ca asa va ramane mereu. Imi voi aminti mereu de bunicul meu asa cum e el acum si sunt convinsa ca ziua cea neagra, cand se vor auzi cobze si vioare ce vor canta din doua zari intunecate nu va aparea curand si chiar si atunci nimeni si nimic nu mi-l va scoate niciodata din mintea mea pe bunicul meu unic.
    RăspundeţiŞtergere
  19. Fierbintu Cristina,clasa a VIII-a A

    II
    Barbu Stefanescu Delavrancea il descrie, ca si mine, pe bunic cu multa gingasie si atentie.
    Acesta e caracterizat direct, aspectul fizic fiind important in intelegerea personajului:,,…Pletele lui albe si crete parca sunt niste ciorchini de flori albe ; sprancenele , muistatile , barba .... Numai ochii bunicului au ramas ca odinioara : blanzi si mangaietori .", ,, Mai ii simt respiratia usoara, miscarile line ale degetelor prin suvitele mele rebele’’, ,, neschimbat de cincisprezece ani’’.
    Bunicul e prezentat si indirect, prin fapte, vorbe si ganduri pentru ca cititorul sa-si faca o imagine clara despre el. Acesta este o persoana curioasa si politicoasa:,,- Sa cresti mare, copila mea! ‘’, ,, ce-ai mai facut?’’. Este o fire foarte sensibila:,, , atat de tulburat si o lacrima ce incearca sa si- o ascunda ii cade pe obraz. Il simt atat de nesigur.’’ Este un bunic normal, dar pentru mine e unic:,, si chiar si atunci nimeni si nimic nu mi-l va scoate niciodata din mintea mea’’.
    Consider ca acest tablou, reprezinta bunicul al oricarui copil din intreaga lume:atent, modest, fericit si mai ales, special.





Etapa a III-a 



Belghiru Valentin spunea...
I. Poezia Anei Blandiana ne poarta intr-un univers ireal,undeva intre aer si pamant,unde ploaia creeaza o unire intre cele doua lumi. Autoarea atinge toate trasaturile unei opere literare,incepand cu universul fictional pe care il realizeaza prin unirea dintre ploaie si iarba:"Uite,ploaia coase/Cerul de pamant...", "Uite,iarba tese/Pamantul de nori...". Prin legatura pe care o creeaza poeta reuseste sa transmita gandurile ei referitoare la umirea produsa de frumusetea ploii:"Iar ploaia o fi/Pe-a norilor cale/O iarba mai gri/Sub talpile tale." Pentru a ne atrage in jocul sau autoarea foloseste expresii deosebite: comparatii, epitete:"Ploaia-n nori e iarba/Iarba-n ceruri ploua". Astfel,Ana Blandiana reuseste sa creeze imagini vizuale si dinamice,originale prin alaturarea celor doua elemente ale naturii:ploaia si iarba:"De la voi se vede/Iarba ca o ploaie/Care curge verde/Peste cer si-l moaie". Linia care separa realitatea de fictiune este foarte subtire,autoarea trecand foarte usor de la una la alta:"Iar daca ne-ntreaba/Care-o fi din doua-/Ploaia-n nori e iarba,/Iarba-n ceruri ploua". Epitetul cel mai reusit al Anei Blandiana este cel de sfarsit:"Ploaia-n nouri creste,/Iarba spala cerul" exprima esenta jocului dintre ploaie si iarba care a mers atat de departe incat cele doua se confunda unul cu altul. II. Jocul din vis Jocul este in sufletul nostru de copil cel mai important lucru pe care il putem face.De aceeea,ori de cate ori avem ocazia,ne jucam chiar si cand suntem seriosi. Eu imi inchipui adesea ca ma joc chiar si cu prieteni imaginari si chiar si jocuri care nu exista. Odata,am visat,ca eram pe o planeta necunoscuta,doar eu si cativa prieteni.Parea ca in jurul nostru nu era nimeni,dar mergand printre niste copaci plini de frunze fosnitoare,am ajuns pe o campie insorita si plina de flori albastre si mov,de la care veneau niste miresme care te imbatau. Mirati de frumusetea locului,am inceput sa alergam prin lanul de flori,cand din spatele unui damb de pamant auzim un racnet de animal.Frica ne-a cuprins pe toti,era un dinozaur care se indrepta cu repeziciune spre noi. Ca la un semn toti ne-am intors spre palcul de padure ramas in spatele nostru.In timp ce alergam printre copaci ne intorceam si vedeam ce face dinozaurul.Acesta continua sa ne urmareasca si sa scoata sunete care ne umpleau de groaza.Spre surprinderea noastra,ne-am intalnit cu o pasare mare,albastra care ne-a luat pe toti pe aripile sale mari si ne-a salvat de dinozaurul care ne urmarea.Pasarea ne-a purtat mult vreme in aer pana pamantul se vedea sub noi din ce in ce mai mic.A inceput sa ma cuprinda frica,la fel ca si pe prietenii mei.La un moment dat m-am trezit si mi-am dat seama ca am visat. Amintirea visului mi-a ramas multa vreme in suflet,iar bucuria zborului parca o mai simt si astazi,ca si mirosul ireal al florilor din campia de pe alta planeta.
24 noiembrie 2011, 10:13
Larra♥ spunea...
Cioroianu Gabriela-Alexandra Clasa a VII-a B I. Ana Blandiana pe numele ei adevarat"Otila Valeria Coman"nascuta in martie 25 1942 in Timisoara. Este o poeta, o luptatoare pentru libertatea civica in Romania.Ana Blandiana a scris multe poezii cum ar fii:"Persoana intaia plural""Somnul din somn""Ochiul de greier"si printre ele se numara si poezia"Joc".Poezia "Joc" de "Ana Blandiana este o opera lirica. Autorul isi exprima in mod direct gandurile si sentimentele.Foloseste comparati si personificari.Comparati:"uite,ploaia coase""cerul de pamant""cu fir de matase""iarba tese pamantul de nori".Personificari: "iarba ca o ploaie"Autorul isi exprima prin acese cuvinte gandurile fata de natura si are un sentiment de melancolie.Poezia are sapte strofe a cate patru versuri.Fiind o opera literara in care autorul in ipostaza eului liric,isi exprima direct creatia poetica. Poezia "Joc" de "Ana Blandiana"este o opera lirica. II. Copilaria e un lucru bun Si de-asta acum iti spun, Copilarie fericita: Amintiri frumoase imi vin in minte Cu mii si mii de cuvinte. Sunt un copil, Ca oarecare Si-astept si eu sa ma fac mare.
25 noiembrie 2011, 01:08
Larra♥ spunea...
Gherghe Anamaria Clasa a VII-a B I. Cu o matafora care ii placea lui Paul Valery, se poate spune ca in timp ce proza merge, poezia danseaza. Proza are un capat, merge spre o tinta, poezia este un balet de cuvinte, o aventura a limbajului. Dansul cuvintelor comunica, tot este ceva unic esential despre fiinta care se ridica in fata noastra "ca un turn de liniste", zice Sarte. Mi-a venit in minte aceasta metafora recitand poezia Anei Blandiana. Poezia "Joc" este scrisa de Ana Blandiana, o importanta scriitoare romanca. Opera "Joc" trezeste in sufletul cititorului emotii si sentimente de bucurie: "Uite, iarba tese/ Pamantul de nori", " Uite, ploaia coase/ cerul de pamant? Cu fir de matase". Raportul dintre realitate si fictiune se imbina placut si devine unul singur, iar masura timpului este fericirea. "Joc" este formata din 7 strofe, a cate 4 versuri care transmit sentimente frumoase de bucurie si emotie. Ea mai este formata din figuri de stil: personificari si compoaratii. Personificarile "Uite, ploaia coase/ Cerul de pamant/ Cu fir de matase" ," Iarba tese pamantul de nori", exprima vederea in ansamblu a orizontului. Comparatia" Iarba ca o ploaie" , re refera ca iarba asemeni unei ploi in orizont apropiat parca ar face legatura intre cer si pamant. Autoarea imbina in poezie mijloacele de expresivitate artistica, reusind sa starneasca interesul orcui pentru a o citi, realizand o poezie inedita. II. Tu elev in generala Fara drag prea mult de scoala La romana luand un patru Totul este un dezastru. Asa-i viata in generala Fara multa chinuiala, Fara greutati prea mari Pentru note super tari. Nu ai altceva pe cap Ai doar lucruri de-nvatat Multe lucruri cu inteles Pentru un real succes. In minte nu mai am lumina Am doar amintiri senine: Ceata,iubire, speranta Pentr- o viata grandioasa.
25 noiembrie 2011, 03:14
Andreea AlexAndra spunea...
Gurlui Roberta , clasa a VI-a A Partea I : Autoarea Ana Blandiana transpune realitatea in conjuratoate in fictiune,creeind astfel o opera literara.Poezia contine figuri de stil,cu ajutorul lor,autoarea conturand cadrl poetic fictiv.Cu ajutorul epitetelor"iarba curge verde" si "iarba mai gri" ,autoarea contureaza emotiile puternice pe care le simt ambele lumi ce privesc una catre alta unite prin "fire de matase" respectiv de "iarba ca o ploaie verde".In poezie apar numeroase comparatii si personificari"iarba ca o ploaie curge verde " "ploaia coase cerul de pamant",sensibilizeaza cititorul.Modul de expunere predominant este descrierea.Gandurile,ideile si sentimentele sunt exprimate in mod direct.Opera contine imagini vizuale"uite,iarba tese" imbinate pe alocuri cu imagini artistice(figuri de stil).Poezia transmite un sentiment arzator de curiozitate,de nesat in intelegerea celor doua lumi in a caror interpatrundere traim chiar noi.In poezie este dezvaluita dorinta autoarei de a redeveni copilul de odinioara ,de a se juca si bucura deuniversul minunat al copilariei. Partea II : Zana din vis Zbor in gol deasupra a toate Mii de licurici auzind ma inconjoara de departe Iarde-aproape mii de stele cazatoare ma coboara ca-ntr-un vis Ce ma legana intre maretie si abis. Sunt o zana ce strabate visul de copil sarman, Ce speranta o-ntalneste cu ardoare doar in somm... Gandurile ii veghez,cu bagheta-l luminez. Si dorintele-i curate cu drag ii indeplinesc. In acest tablou feeric. Mintea lui ma insoteste Dincolo de norii negrii unde totu-i argintiu, Iar lumina,pura,alba este vesnic vie Ca-ntr-un suflet de copil.
25 noiembrie 2011, 13:56
Andreea AlexAndra spunea...
Vasile Valeria , clasa a VI-a A Magia Iernii Stau pe geam si ma uit si vad casele ghemuite care dorm sub plapuma pufoasa de zapada ,alba ca laptele .. Intr-o parte sunt cenusii din cauza arderii manioaselor lemne care dau caldura , si incalzesc soba veche de pe vremea bunicului. Ies afara si o ruptura mica din ger imi patrunde in fata . Ma duc pe ulita si ii vad pe batranii, cum cara cu bratu fanete pentru animale , unde doar paiele le mai tin de cald. Batrana noastra vecina ,aluneca pe pojghita . Fulgii roz danseaza dansul iernii , si cand cad se topesc cu zambetul pe buze . Ma duc la lac , unde totul este alb . Apa se facuse un cub mare de gheata , cu care puteai sa joci hochei , doar daca erai un piguin din Alaska . Nicio urma de vreun animal prin preajma . Natura parca incremenise La lumina felinarului de langa lac se vad fulgii argintii. Este foarte frig . Am asteptat atat timp sa ninga , sa ne putem juca cu bulgarii , parti rupte din omul de zapada imens pe care il facem in fiecare iarna , cu tigaie in loc de caciula , cu trei carbuni in loc de nasturi , si cu un morcov in loc de nas . Ma duc inapoi in casa si caldura lemnelor aproape stinse in soba , vine la mine si ma duce in pat , unde adorm . Ador iarna !
25 noiembrie 2011, 13:57
Barbu Diana spunea...
Ion Ana Maria, clasa a VII a A I De aceasta data autoarea Ana Blandiana ne poarta intr-o lume mai ciudata aceasta fiind formata parca din doua lumi foarte diferite una de alta iar stransa legatura dintre ele ar fi ploaia. "Uite , ploaia coase /Cerul de pamant /Cu fir de matase /Rasucit de vant.” Poezia “Joc” de Ana Blandiana este o opera lirica in care autoarea isi exprima gandurile, ideile, sentimentele in mod direct. La inceput nedumerita Blandiana creeaza o ipoteza foarte interesanta “M-am gandit adese-Ori , adeseori: De la voi se vede /Iarba ca o ploaie” Cerul si pamantul par sa fie deandoaselea unul fata de altul “Ploaia-n nori e iarba, /Iar-ba-n ceruri ploua .” Ploaia care vine spre ceruri este mai vioaie, mai proaspata “Iarba ca o ploaie /Care curge verde /Peste cer si-l moaie.” Autoarea foloseste figuri de stil inedite. Personificarile sunt prepondenente in text “ploaia coase Cerul de pamant Cu fir de matase” , “ Ploaia-n nouri creste” , “Iarba spala cerul.” In epitetul “O iarba mai gri” autoarea incearca sa nu treaca de la cadrul fericit, colorat la un cadru incolor incercand sa diminueze tristetea care venea odata cu acea culoare de gri. Ana Blandiana ne surprinde mereu cu imaginatia ei bogata creand poezii fermecatoarea dar parca bazate pe aceasi tema : dorinta arzatoare aautoarei de a redeveni copil, a se juca, a glumi. II Anna (Nov 26 6:24 PM):‎ Uneori gandul, zboara atat de departe Ca intotdeauna planul se naste in minte Si apoi ideea, se transforma in cuvinte Asa erau si jocurile copilaresti, Alergam, radeam, spuneam povesti. Eram un copil ce nu avea stare Atunci in mintea mea erau multe semene de intrebare. Mama ma intreba :Ce vrei sa devii?. Pentru mine mersul lumii era insa, doar o joaca de copii! Acum amintirile ma inconjoara, Imi amintesc cat de frumos era odinioara. Aveam o groaza de idei, Din zeci faceam sute, din sute faceam mii Sa fii om mare era doar un joc de copii!
26 noiembrie 2011, 08:28
Bubatu Adrian spunea...
Partea I In poezia ,,Joc”, Ana Blandiana ne trimite intr-un univers ireal si anume intre aer si pamant iar fenomenul naturii – ploaia apare ca un factor perturbator al ,,realului”. Subtila exploatare a echivocului real – imaginar, a jocului dintre realitate si fictiunea pe care il propune, poeta creeaza o legatura intre cele doua lumi. Prin legatura dintre realitate si fictiune, aceasta pune in evidenta disponibilitatea lirica si sensibilitatea exacerbata, reusind astfel sa transmita gandurile ei referitoare la uimirea produsa de farmecul ploii:,,Iar ploaia o fi/Pe-a norilor cale”. Pentru a ne atragae in jocul sau, poeta foloseste figuri de stil: epitete ( ,,ploaie verde”, ,,iarba mai gri” ) comparatia ( ,,iarba ca o ploaie” ) personificari ( ,, Uite, ploaia coase/ Cerul de pamant/ Cu fir de matase”, ,, Iarba tese pamantul de nori” ) exprimand astfel, legatura dintre cer si pamant. Inversiunea de culori pe care o atribuie fenomenelor naturii si anume in conceptia poetei iarba este gri iar ploaia este verde, pune in evidenta bucuria si farmecul ploii si nu melancolia si tristetea. Daca la inceputul poeziei aceasta aduce in prim plan ploaia, element care desparte cele doua lumi – realitatea si fictiunea, in final, aceste doua spatii se unesc si devin unul singur, iar masura timpului este fericirea. Pornind de la realitatea inconjuratoare, Ana Blandiana creeaza un cadru poetic al raportului dintre realitate si fictiune. Partea a II-a Copilarie Pe unde ratacesti copilarie, A sufletului meu pribeag, Desculta de a vietii griji, Si alergand cu paru-n vant. Cit de fericit e sufletul acum, Dar totusi tristetea nu ma lasa Caci copilaria pleaca atit de crud Si-un dor nemarginit in inima-m-apasa. As da tot ca eu s-o am in veci, Copilaria mea cu sufletul iubit Si chiar si atunci cind ani am sa am, Sa pot si-atunci copil eu sa ma simt.
27 noiembrie 2011, 00:22
raluca spunea...
Partea I Joc Ana Blandiana trezeste din nou senzatia de “Joc” in mintile copiilor.Atata splendoare atata magie pentru desfatarea sufletului.Autoarea inverseaza si atribuie insusiri ale naturii din simplu motiv ca vrea sa faca un “Joc”.Si cine nu ar vrea?!Dar in realitate e asa de greu sa schimbi lucrurile ,pe cand in poezie cuvantul are putere iar imaginatie e regina. Gandurile,ideile,sentimentele sunt exprimate in mod direct .Asa putem deduce usor joaca..ca in unele poezii , Ana iar pune accent pe copilarie. Imaginile artistice cu care inconjoara poezia (imagini vizuale” "Uite , ploaia coase /Cerul de pamant/Cu fir de matase/Rasucit de vant.” “De la voi se vede/Iarba ca o ploaie” imagini motorii ”Care curge verde/Peste cer si-l moaie”.) Legatura intre cer si pamant a fost create si cu ajutorul figurilor de stil ( epitete “o iarba mai gri” personificari “Uite , ploaia coase “ “Ploaia-n nouri creste” “Iarba spala cerul.” comparitii” Iarba ca o ploaie” metafore “pamantul de nori”). Autoarea vrea sa asimileze cerul cu pamantul gasind niste argumente destul de clare pentru a le asocial.Unul dintre argumente si le face simtite in poezie prin comparatia”Iarba ca o ploaie”.Asa zisa “ploaie a pamanului” este reprezentata de iarba precum picaturile pure de apa. Parura verde se vede din spatiu ca o ploaie ce acopera pamantul deci de ce nu am putea pune iarba sa ploua din cer iar ploaie sa fie iarba pe pamant “Iar daca ne-ntreaba/Care-o fi din doua-/Ploaia-n nori e iarba , /Iarba-n ceruri ploua” Modul de expunere predominant este descrierea.Ana Blandiana vrea sa readuca cerul pe pamant si pamantul in cer,astfel noi calcand pe apa fara sa ne scufundam si ploaia venind ca iarba fara ca fintele necuvantatoare aflate in iarba sa se revarse peste noi. Si cu toate ca-I un “Joc” si noua ne place,dam totul la loc ca nu avem ce face. Autoare inchide peisajul jucaus cu o concluzie clara :” Ploaia-n nouri creste,/Iarba spala cerul ." Partea a II a Jocurile copilariei Oare ce se intampla in capul meu? Ma gandesc la joc mereu, Ba cu mine , ba cu tine Vreau inapoi jocurile copilariei. Ce frumos,ce fascinant Dansez in ploaie descheiat Nu-mi pasa si nici nu mi-a pasat! Ca o sa racesc?!O sa-mi treaca Jocurile copilariei o sa ma impace Imi place viata,n-ai ce face! Iarba sare in culori , cerul canta Imi da fiori. Si aici incepe jocul:An –tan-te Dize-mane-pe ,dize-mane-compane An-tan-te!\Sa intelegi?Nu ai putea E joc pentru copii de esti adult nu ai sa sti. Imi vine sa arunc cu grijile,problemele Sus in aer , cu mainile ridicate! Sunt copil si asa ramane pana cand, Va creste adultul la mine in intrand!
27 noiembrie 2011, 02:18
Daria spunea...
Predoana Daria Clasa a V-a B Etapa a II-a Partea a II-a: Copilaria Oare ce este cu mine? Ma gandesc la copilarie. Mi-aduc aminte de prietenele mele Ma jucam mereu cu ele. Jocurile ce au fost Mereu aveau cate un rost. Le jucam cu mare drag, In gradina fara gard. In curte la bunica, Ma jucam de-a pititea, Mereu radeam si ma distram Pana ce parintii mei veneau. As vrea sa fiu mereu copil, Sa joc jocurile afara Dar copilaria trece Si iata ca timpul zboara.
27 noiembrie 2011, 04:17
Deew. spunea...
Stoica Andreea Alexandra cls VII- B Partea I: Ce semnifica cuvantul "joc" ? Ei bine.. Semnifica bucuria din ochii copiilor, semnifica copilaria si tot ce tine de ea. Poezia “Joc” de Ana Blandiana este o opera lirica in care autoarea isi exprima gandurile, ideile, sentimentele in mod direct. Dupa cum ne-am obisnuit, autoarea accentueaza si de data asta lumea copilariei plina de puritate si veselie, foloseste imagini vizuale:"Uite, ploaia coase /Cerul de pamant/Cu fir de matase/Rasucit de vant.” si “De la voi se vede/Iarba ca o ploaie”. Prin epitetele:"ploaie verde”, "iarba mai gri”, comparatia:"iarba ca o ploaie” si personificarile: "Uite, ploaia coase/ Cerul de pamant/ Cu fir de matase”, "Iarba tese pamantul de nori” ne induc in lumea creeata de autoarea, fictiva si plina de culoare. Modul de expunere predominant este descrierea autoarea descriindu -ne lumea ei de joc, jocul creeat de ea. Poezia "Joc" este formata din 7 strofe a cate 4 versuri ce ne incanta inimile. Autoarea reuseste sa creeze un cadru poetic plin de frumusete. Partea II: Copilarie O zi obisnuita, insa eu-s nelinistita. Stau cu gandul la copilarie, La aceea mare bucurie de a fi copil. Jocuri, pozne, ghidusii.. Ce se ascund in suflete de copii. Idei, ganduri si sentimente Ce se ascund in suflete inocente. O pata de culoare pe suflete zarim, Atunci cand zambim Ca doar copilarim Si cuvantul "copilarie" il pretuim. Ne dorim copii sa fim Si mereu sa copilarim.. Sa visam la jucarii Si la lucruri de copii. Privesc cum sta floarea-n glastra.. Stau acum si ma gandesc Ca mereu o sa-mi doresc, Sa copilaresc, Sa am tot ce-mi doresc.
27 noiembrie 2011, 06:49
Danciu Marian Valentin spunea...
I. Danciu Marian Valentin cls. a VII-a A Opera literara "Joc" scrisa de Ana Blandiana apartine genului liric. Ca specie literara exprima un ansamblu de trasaturi care realizeaza viziunea despre joc a Anei Blandiana. Pornind de la realitatea inconjuratoare si ajungand la fictiune, poezia ne transmite in mod direct idei , ganduri si sentimente . Apeland la o succesiune de imagini vizuale ce au la baza figurile de stil, poeta descrie ploaia si iarba intr-un mod original. Astfel epitetele ,,iarba gri", comparatia ,,iarba ca o ploaie", metafora ,,fir de matase", ,,pamant de nori", personificarile ,,ploaia coase" , ,,iarba tese", descriu cum fenomenele reale ale naturii devin un cadru poetic al fictiunii. O alta trasatura a textului liric e reprezentata de structura specifica: rima incrucisata , sapte catrene , masura versurilor este de cinci-sase silabe. Prima si a doua strofa incep cu personificarile ,,ploaia coase", ,,iarba tese" , atribuind fenomenelor din natura insusiri omenesti. In strofa a treia, iarba este comparata cu ploaia , care capata culoare si "curge verde" peste cer. Trecerea de la real la imaginar se realizeaza si prin schimbul care se face : "Ploaia-n nori e iarba,/ iarba-n ceruri ploua". In ultima strofa se ajunge la adevar:,,Ploaia -n nouri creste,/ Iarba spala cerul". II.Copilaria Spune-mi copilarie, Astazi vreau sa te intreb: Ce secret e-n veselie? Ce ascunzi, iar eu te pierd? Mi-e dor de campul inverzit Si de miros de fan cosit, De ciripit de pasarele Si de florile multicolore. As vrea s-alerg descult prin ploaie , Si sa ma joc la nesfarsit, Sa uit de griji , teme greoaie , Suflet pur si linistit. Unde sunt acele clipe? Unde oare au disparut? Am crescut , copilarie, Te iubesc, atat de mult.
27 noiembrie 2011, 08:01
Daria spunea...
Sulger Anda Maria Clasa a-Va B Etapa a II-a SUBIECTUL II: De mica ma jucam la tara, Cu copiii intr-o doara, Ne plimbam cu bicicleta, Ne trageam cu trotineta Si alergam desculti pe afara, Bucurandu-ne de vara. Soarele pripind pe cer, Noi fugeam de zor, Sa nu ne arda tare Tarana la picioare. Cand ajungeam la rau, Iute intram in apa, pana la brau. Si dupa ce ne racoream, Acasa porneam.
27 noiembrie 2011, 08:53
Barbu Diana spunea...
Peicea Raluca , clasa a VII-a A Partea I Joc Ana Blandiana trezeste din nou senzatia de “Joc” in mintile copiilor.Atata splendoare atata magie pentru desfatarea sufletului.Autoarea inverseaza si atribuie insusiri ale naturii din simplu motiv ca vrea sa faca un “Joc”.Si cine nu ar vrea?!Dar in realitate e asa de greu sa schimbi lucrurile ,pe cand in poezie cuvantul are putere iar imaginatie e regina. Gandurile,ideile,sentimentele sunt exprimate in mod direct .Asa putem deduce usor joaca..ca in unele poezii , Ana iar pune accent pe copilarie. Imaginile artistice cu care inconjoara poezia (imagini vizuale” "Uite , ploaia coase /Cerul de pamant/Cu fir de matase/Rasucit de vant.” “De la voi se vede/Iarba ca o ploaie” imagini motorii ”Care curge verde/Peste cer si-l moaie”.) Legatura intre cer si pamant a fost create si cu ajutorul figurilor de stil ( epitete “o iarba mai gri” personificari “Uite , ploaia coase “ “Ploaia-n nouri creste” “Iarba spala cerul.” comparitii” Iarba ca o ploaie” metafore “pamantul de nori”). Autoarea vrea sa asimileze cerul cu pamantul gasind niste argumente destul de clare pentru a le asocial.Unul dintre argumente si le face simtite in poezie prin comparatia”Iarba ca o ploaie”.Asa zisa “ploaie a pamanului” este reprezentata de iarba precum picaturile pure de apa. Parura verde se vede din spatiu ca o ploaie ce acopera pamantul deci de ce nu am putea pune iarba sa ploua din cer iar ploaie sa fie iarba pe pamant “Iar daca ne-ntreaba/Care-o fi din doua-/Ploaia-n nori e iarba , /Iarba-n ceruri ploua” Modul de expunere predominant este descrierea.Ana Blandiana vrea sa readuca cerul pe pamant si pamantul in cer,astfel noi calcand pe apa fara sa ne scufundam si ploaia venind ca iarba fara ca fintele necuvantatoare aflate in iarba sa se revarse peste noi. Si cu toate ca-I un “Joc” si noua ne place,dam totul la loc ca nu avem ce face. Autoare inchide peisajul jucaus cu o concluzie clara :” Ploaia-n nouri creste,/Iarba spala cerul ." Partea a II a Jocurile copilariei Oare ce se intampla in capul meu? Ma gandesc la joc mereu, Ba cu mine , ba cu tine Vreau inapoi jocurile copilariei. Ce frumos,ce fascinant Dansez in ploaie descheiat Nu-mi pasa si nici nu mi-a pasat! Ca o sa racesc?!O sa-mi treaca Jocurile copilariei o sa ma impace Imi place viata,n-ai ce face! Iarba sare in culori , cerul canta Imi da fiori. Si aici incepe jocul:An –tan-te Dize-mane-pe ,dize-mane-compane An-tan-te!\Sa intelegi?Nu ai putea E joc pentru copii de esti adult nu ai sa sti. Imi vine sa arunc cu grijile,problemele Sus in aer , cu mainile ridicate! Sunt copil si asa ramane pana cand, Va creste adultul la mine in intrand!
27 noiembrie 2011, 09:11
Andreea AlexAndra spunea...
Dana Stefan , clasa a VI-a A I.Poezia “Joc” de Ana Blandiana este o opera literara deoarece autoarea creeaza un univers propriu,pornind de la elemente ale realitatii,pe care le combina cu imaginatia si sentimentele traite de aceasta. Limbajul purificat cauta mai intotdeauna partea insorita a cuvintelor. In poezie este definita ciudata nestiinta omeneasca,ce,nemultumindu-se vrea sa descopere ce inseamna viata cerului,al universului si traiul stelelor.Si cum ploaia,limpezeste pamantul si mintea,dar iarba,ea ce ar insemna pentru astri? Autoarea incearca sa doboare acest sistem coerent al naturii,ducand imaginatia spre un alt univers decat cel cotidian,obisnuit.Intre cele doua lumi,exista,realitate si fenomene ce fac acest drum anevoios.Din universul nemuririi, “Ploaia-n nori e iarba”,cand,in lumea cu adevarat reala,”Iarba-n ceruri ploua”. Poezia este strabatuta de figure de stil,acestea,dand viata imaginilor artistice. Stransul lant al personificarilor “ploaia coase”,”iarba tese”,”iarba curge”,”iarba spala”,alaturi de epitetele “fir…..rasucit de vant” si “a norilor cale”, redau fenomenele de neinteles ce se petrec in imaginatie.Comparatia ”iarba ca o ploaie”,aduce mintea in fictiune,incat,cele doua zeitati se confunda. Ideile copilaresti sunt exprimate in mod direct.Modul principal de expunere este descrierea. Copilaria este inima tuturor vârstelor,o amploare de culori ce inspira imaginatia poetica. II.Suflet de copil S-a intors oare cineva din paradis? Cu un zambet lin pe chip Si cu tristetea-n suflet, A plecat,a parasit O lume draga… Copilul devenit adult Ce mereu a dansat vesel, Acum,nu mai poate sa o ia de la-nceput Ci doar,din cand in cand, O amintire ii mai trece. A lasat o lume Ce simplu facea Fiinta fericita. Copilarie,nu pleca! Cu jocul alinare, Cu cantecul frumos, Vino-napoi si fa Din bulgari de vremi, Un nou vis zambitor! Vreau sa ma joc afara Cum altadat’ faceam, Cand tu,cu glas domol Imi sopteai bucuria Unui suflet de copil. Vino-napoi!
27 noiembrie 2011, 10:56
Popescu Roxana Gabriela spunea...
Partea l: Lumea irealitatii, fictioanala si cea in care traim, reala, se impletesc formand o legatura cu taramul poeziei. Titlul, "Joc", functioneaza ca o poarta, intre aceste doua dimensiuni, in spatele careia ploaia si iarba sunt elementele principale : "Uite, ploaia coase/Cerul de pamant" si "Uite, iarba tese/Pamantul de nori". Figurile de stil, comparatiile si epitetele, se imbina stilizand opera : "De la voi se vede/Iarba ca o ploaie/Care curge verde/Peste cer si-l moaie", "Iar ploaia o fi/Pe-a norilor cale/O iarba mai gri/Sub talpile tale". Expresia "Ploaia-n nori e iarba/Iarba-n ceruri ploua", innoada semnificatiile simbolurilor creand spatiul jocului. Comparatia, figura de stil care exprima raportul de similaritate dintre cateva obiecte, unde unul serveste sa evoce pe celalalt, trezeste uneori sentimente si trairi nostalgice, alteori aprinde lumina sufletului, ideea principala a poeziei fiind cu usurinta perceputa. Trasaturile eminente ale lucrurilor, fiintelor si actiunilor scot in evidenta ideile, gandurile si sentimentele poetei, exprimate in mod direct. Epitetele sugereaza trecerea de la realitate la fictiune. Modul de expunere, ca in orice opera lirica, este descrierea, care contureaza universul prezentat. Jocul reprezinta apa ce se varsa pe arborele vietii, iar arborele copilaria. Copilaria nu exista fara joc si nici jocul fara copilarie. Partea ll: Un peisaj fest Un foarte vechi stejar, De trei veacuri jumatate, Sta de veghe la hotar Intre doua, surori, state. Suparat bietul pe soarta, In grija pamantului, Coroana agale-si poarta In bataia vantului. Ca la doua fiice dragi Se arata-n ospetie, Insotit de cativa fagi Cuprinsi cu vita de vie. Ca un tata dragastos, In bataia vantului, Ajungand cu ramul jos Se-nchina pamantului. Un peisaj destul de fest, Cu-n stejar ce se abate Înspre vest sau est După cum si vantul bate. In stejar bate furtuna, Si-i da crengile-n tarana. Doua surori despartite, Condamnate-s sa ramana!
27 noiembrie 2011, 13:09
Mititelu Andrei spunea...
Mititelu Andrei Adrian, cls a VIII-a A Partea I Poezia ,,Joc’’ este o creatie lirica in care autoarea, Ana Blandiana creeaza un peisaj mirific cu ajutorul caruia este evidentiata armonia dintre realitate si vis in cadrul copilariei. La inceput, cele doua elemente par diferite ,, Uite , iarba tese/ Pamantul de nori .’’, ,, De la voi se vede /Iarba ca o ploaie’’ dar, intr-un final, ajung intr-o perfecta armonie ,, Ploaia-n nouri creste,/Iarba spala cerul ." Primele doua strofe reprezinta realitatea, toate elementele fiind prezentate in starea lor normala de existenta. O singura figura de stil este folosita aici, cu rolul de a expune, intr-un mod sugestiv, picaturile de ploaie, aceasta este metafora ,, fir de matase’’. Lucrurile incep sa se schimbe insa din storfa a treia, fiind descris visul. Limbajul devine mai expresiv, avem prezenta comparatia,, Iarba ca o ploaie’’ ce subliniaza diferentele dintre cele doua lumi, intre vis si realitate. In strofa a patra, autoarea incearca sa gaseasca elemente commune intre cele doua lumii asemanand ploaia cu ,,O iarba mai gri’’. Aceasta incercare apare si in urmatoarea strofa, unde, cele doua sunt comparate ,, Tu imi dai un nimb ,/. Eu iti dau un nume;’’. Numele reprezinta realitatea, un adevar pe cand nimbul, cerc de lumina, simbolizeaza visul,speranta. Intr-un final cele doua lumi se contopesc ,, Care-o fi din doua-‘’, ,, Care-i adevarul-‘’. Partea a II-a Copilaria-i ca o carte, Abia cand se sfarseste, Realizam defapt, Ce mult ne lipseste. Stau ingandurat, Mi-amintesc acum, Viata, cum era: Nu ma-ngrijoram De nicio broblema, Cand cantau in cor Mii de pasarele Si simteam ca zbor Printre visele mele, Sau cand ma jucam, Fara nicio grija Si cand ma scaldam In bai de lumina. Noaptea imi cantau, Ingerii din harpe Si ma incantau Cu vise frumoase.
27 noiembrie 2011, 13:32
Mititelu Antonio spunea...
Partea I: Ana Blandiana in poezia “Joc” isi exprima sentimentele, tristetea ca pentru ea copilaria a trecut si dorinta ca aceasta sa se intoarca la ea. Autoare incearca sa descrie o alta lume, o lume creata de ea. Aceasta lumea este mirifica, inundata in lumina, o lume a copilariei in care fiecare particica capata o semnificatie aparte. Lumea reala si lumea ei se intalnesc intr-un décor feeric se imbina si devin una singura. Autoarea ne conduce in aceasta lume prin expresii ca “ploaia coase cerul de pamant”, imaginea unei ploi torentiale exprimata poetic puterea cu care picaturile de apa cad pe pamant par sa uneasca cerul si pamantul, iar in expresia “cu fir de matase rasucit de vant” autoarea creeaza o imagine ludica a ploi, picaturile de apa ce sunt duse de vant par fire de matase. Prin comparatia “iarba ca o ploaie” exprima imaginea creata de firele de iarba miscate de vant. In expresia “eu iti dau un nimb, tu imi dai un nume” nimb are intelesul de stralucire, zambetele de pe chipurile copiilor. Intreaga poezie este o imagine a lumi vazute prin ochi de copil, ploaia care pe adult il sperie, pe copil il fascineaza. Partea a II-a: A plecat copilaria! Astazi, cand am terminat liceul, ajungand acasa am inceput sa ma gandesc cum copilaria a zburat intr-o clipa. A trecut ca o ploaie calda. Lacrimi cristaline au inceput sa-mi curga din ochi. Ce frumoase erau jocurile cu prieteni. Cand ma jucam de-a v-ati-ascunselea. Cand mergeam sa jucam fotbal. Sau cand jucam europolis in fata casei. Ne placea si sa ne urcam intr-un copac pe care noi il numeam “locul nostru secret”. Ah, dar toate au trecut. Ce mi-as dori sa raman mereu copil. Asa cum o sa raman in lumea mea de poveste. Sa mai cutreier iar lumea, sa mai umblu prin nisipul fierbinte al mari. Ce frumos era cand fugeam noaptea prin iarba, ma asezam jos si ma uitam la stele. Cand mergeam la joaca cu prieteni, si simteam aroma florilor de camp. Ce frumoase erau visele cu ingerasul meu protector. Imi imaginam dinainte ce se va intampla in ziua urmatoare. Si ce frumoase erau aventurile cu prieteni. Acum, copilarie tu ai plecat si m-ai lasat, m-ai lasat intr-o lume cenusie, o lume nebuna fara tine. Ai plecat si m-ai lasat! Pentru mine acum incepe o viata noua. Nimic nu mai este la fel. Acum nu mai traiesc fara griji. Dar cel mai rau, e ca te-am pierdut pe tine, scumpa mea copilarie!
27 noiembrie 2011, 13:45
Andreea AlexAndra spunea...
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
27 noiembrie 2011, 21:32
Andreea AlexAndra spunea...
Oprea Alexandra Andreea , clasa a VI-a A I.Ana Blandiana a publicat numeroase volume de versuri prin care a creat o poezie proaspata, o poezie a cunoasterii miracolelor lumii si ale vietii. Poezia ei penduleaza intre tulburare si senin, intre candoare si spirit lucid. Poezia “Joc “este o arta poetica in care imbina realitatea cu fictiunea ,ploaia cu iarba, atribuind insusiri fictive acestora, inversandu-le rolul in natura, dorind sa creeze astfel un joc , un joc care este intarit chiar de titlul poeziei. Cu ajutorul figurilor de stil, epitete ,,iarba gri", comparatia ,,iarba ca o ploaie", metafora ,,fir de matase", ,,pamant de nori", personificarile ,,ploaia coase" , ,,iarba tese",sunt evidentiate imaginile vizuale si dinamice care dau nota poeziei. Pentru o clipa Ana Blandiana ar dori sa pasim intr-o lume imaginara ”Hai să facem schimb, / Să vezi şi tu cum e – “ ploaia sa fie “O iarbă mai gri/ Sub tălpile tale.”, iar ” Iarba ca o ploaie/ Care curge verde/ Peste cer şi-l moaie, “. Autoarea trece cu usurinta de la real la fictiune, linia care separa cele doua lumi fiind una imaginara: In ultima strofa se ajunge la realitate: “Iar dacă ne-ntreabă / Care-or fi din două / Ploaia-n nori e iarbă, / Iarba-n ceruri plouă”. II.Copilarie ... Copilaria... Singurul paradis pierdut . Este perioada peste care vrei sa treci cat mai repede , dar pe care n-o s-o mai intalnesti , dar o doresti cu ardoare. Imi amintesc cu atat drag de ea . Doar cuvantul "copilarie" imi trezeste sentimente de nostalgie . Am pierdut-o . Oricat as vrea , nu ma pot intoarce la copilarie . Prietenii si jocurile din copilarie sunt pierdute pe veci . Mi-au ramas doar amintirile . Daca stau si ma gandesc putin , imi vine in minte atatea imagini si amintiri din acele timpuri . Pe vremea aceea vedeam lumea altfel . Zilnic ma jucam cu prietenii si din cand in cand faceam cate o nazbatie , ca orice copil . Copilaria se poate confunda si cu jocul . Timpul acela in care copii ieseau zilnic afara , se jucau , se distrau cum stiau ei mai bine , se numeste copilaria . Toti si-au trait copilaria in felul lor . Copilaria este unica in viata fiecaruia si nu trebuie sa o lasam sa se scurga fara a profita cat mai mult de ea . Cred ca aproape toti oamenii , si-ar dori sa mai fie copii . Macar o zi , sa renunte la stresul zilnic , la serviciu .
28 noiembrie 2011, 08:20
Larra♥ spunea...
Baboi Laura Gabriela Clasa a VII-a B Partea I Otilia Coman s-a nascut la Timisoara, ca fiica a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timis.De-a lungul anilor, poeta a intreprins — ca invitata a unor universitati, academii, organizații culturale — mai multe calatorii de documentare si studiu in diverse tari europene si a participat la congrese si festivaluri de poezie. In aceasta poezie, Ana Blandiana ne dezvaluie amintiri din copilaria ei, despre jocurile din copilaria ei. 'Joc' este o arta poetica care imbina realitatea cu fictiunea. In primele doua strofe este aratata pura realitate. Autoarea ne conduce intr-o lume de vis, prin diferite epitetele "iarba gri", comparatia "iarba ca o ploaie", metafora "fir de matase", "pamant de nori", personificarile "ploaia coase" , "iarba tese". Poezia se incheie cu un vis devenit realitate. Partea a II-a Mi-e dor de copilarie.Pai, cui nu i-ar fi? Mi-e dor sa ma joc la groapa cu nisip, cu lopatelele si galetusa cu nisip. Mi-e dor sa mai fiu in clasele mici, unde doamna invatatoare ma invata sa fac bastonase, liniute iar mai tarziu imi dadea pentru 8 Martie sa invat o poezie cu 'mama'. Mi-e dor de vremurile cand parintii erau tineri si in putere, cand tatal si bunicii traiau, iar eu ma simteam centrul Universului desi inca nu facusem Geografie si nu stiam ce-i aia. Totusi, inca sunt un copil si trebuie sa-mi traiesc viata din plin cat mai am timp.Dar,dorul de copilarie ne urmareste permanent, intreaga viata.
28 noiembrie 2011, 10:57
Andreea AlexAndra spunea...
TRIȚESCU ANDREEA GABRIELA, clasa aVIIa A (Etapa III) Partea I Jocul ca element fundamental al evolutiei umane isi pierde originile in negura timpului. In antichitate jocul era de esenta divina fiind considerat o invetie a zeului Dionis. Odata cu trecerea timpului, tematica jocului a incitat scriitorii prin raportul stabilit intre realitate si fictiune. Deoarece intelegem prin joc transpunerea unui element real intr-un cadru fictionar, relatia aceasta fascineaza si alege indiferent de varsta. Jocul creatiei este cel mai interesant pentru ca implica si ideea de arta poetica prin care scriitorii isi exprima credinta in legatura cu menirea poetului si a artei intr-un univers meschin si lipsit de imaginatie. Intr-o maniera deosebita, Ana Blandiana ,se exprima pe sine si crezul ei artistic. In viziunea poetei, universul si terestrul sunt indisolubil legate prin ,,fire de matase'' tesute de ploaie si iarba, doua elemente reprezentative ale naturii. Poezia ,, Joc'', sugestiv intitulata, exprima in mod direct sentimentele autoarei prin implicarea eului liric. Ideea poetica este reprezentata de relatia stabilita intre pamant si cer, intre ,,voi'', ca exponent al unei lumi create, si ,,eu'', ca exponent al unei lumi reale, doritoare de neprevazut. Din punct de vedere structural, cele sapte catrene sugereaza ideea de joc, de raport simbiotic intre elemente cosmice si terestre: ,,ploaia coase cerul de pamant", ,, iarba tese pamantul de nori'' Interjectia din incipit ,,Uite!'', reluata in a doua strofa, fixeaza ideea de afectivitate a autoarei fata de toate elementele ce o inconjoara si pe care le ridica la rang de cretie. Cele doua lumi imaginate de scriitoare se oglindesc una in cealalta avand o viziune cromatica diferita: iarba unei lumi pare o ploaie verde in timp ce norii celeilalte lumi par un covor gri si moale sub talpi dornice de joaca. Viziunea poetei se amplifica intr-o invocatie retorica: ,,Hai sa facem schimb'' ce invita la o contopire a celor doua lumi, cea reala si cea fictionala. Pentu ca aceste lucruri sa se intample este necesar ca cei doi exponenti ai lumilor , ,,Tu si Eu'', sa accepte un schimb nevinovat in care ,,Tu '' primeste un ,,nume'', adica o individualizare concreta, iar ,,Eu '' primeste un vis, adica posibilitatea unui contact permanent cu irealul. Contopirea celor doua universuri simbolizeaza, in viziunea poetei, lumea perfecta. Pentru sublinierea acestor idei, Ana Blandiana se foloseste de numeroase mijloace ale expresivitatii. Imagini vizuale precum:,, Ploaia o fi\O iarba mai gri'', ,,Ploaia-n nori e iarba\ Iarba-n ceruri ploua''; alaturi de imaginile cromatice: ,,Iarba ...care curge verde'', ,,O iarba mai gri'', realizeaza un tablou mirific in care fictiunea este acceptata ca o alta viata. Metaforele :,,Ploaia coase cerul de pamant'', ,,Ploaia-n nori e iarba'', ,,Iarba spala cerul''; personificarile:,, Ploaia coase cerul'', ,,Iarba tese pamantul'' si comparatia :,, iarba ca o ploaie'' fixeaza universul spatio-temporal al poeziei. Ana Blandiana imbina cu fantezie toate elementele expresivitatii lirice pentru a creea o lume in care totul este posibil, in care culorile prind viata, in care copilaria, visul si frumusetea celor doua guverneaza totalitar. Opera lirica de un simbolism desavarsit, poezia ,,Joc'' imbina in mod placut universul fictiv si cel real creand o realitate in care timpul curge dupa alte tipare, iar spatiul devine imens.
28 noiembrie 2011, 11:40
Andreea AlexAndra spunea...
TRIȚESCU ANDREEA GABRIELA, clasa aVIIa A (Etapa III) Partea II Noaptea de Craciun O noapte de iarna plina de lumina albastra a zapezii si mangaiata de razele tandre ale lunii se profileaza prin fereastra Copilului care nu poate adormii si care asteapta Noaptea cea Mare. Pleoapele se zbat cu infrigurare in timp ce gandul nu le vrea inchise, iar somnul le da tarcoale pandind parca o secunda de neatentie. In patul prea mare, dar plin de jucarii, Copilul asteapta sosirea unei saniute purtate de reni prin vazduh, insotita fiind de binecunoscutul strigat: ,,HO-HO-HO, bine v-am gasit dragii mosului!'' Nerabdator, Copilul se ridica si se arata lunii care-i zambeste protector si ingaduitor invaluindu-l intr-un nimb de lumina argintie. Pe zapada neatinsa din gradinita incremenita nu se zareste nici-o urma, nici-o umbra. Astfel,obosit,Copilul se odihneste in bratele argintii ale lunii, asteptand , mereu asteptand si oftand din cand in cand usor si neauzit. Deodata, o lumina puternica il poarta pe sus, iar camasuta lunga pare o pelerina presarata cu sute de stelute auri. Copilul se trezeste intr-o adunare numeroasa, plina de iepurasi cu codite pufoase, ursuleti cu labute moi si pisicute lingusitoare si pline de voiosie. Toate animalutele il iau pe Copil intr-o joaca fara de sfarsit cu rasete si voiebuna, cu o muzica ce picura in urechi sunete cristaline ca niste clopotei de gheata. Si Copilul se joaca si rade si simte atingerea protectoare a blanitelor moi si uita ca trebuie sa astepte pe cineva care nu mai venise sau care uitase sa vina. In acel moment Mama intra in camera Copilului si ramane cu inima inmarmurita de atata frumusete, iar Copilul doarme cu capsorul bucalat pe pervazul ferestrei, invaluit de o lumina nepamanteana, zambind ,in somn, unor lucruri numai de el stiute... .
28 noiembrie 2011, 11:41
Andreea AlexAndra spunea...
Această postare a fost eliminată de către autorul său.
28 noiembrie 2011, 12:38
Daria spunea...
Andreea Maldareanu clasa aV-a B Etapa a II-a Subiectul I: In aceasta opera literara,autoarea Ana Blandiana,imbina elemente reale cu fapte imaginare creand un univers fictional plin de: -originalitate -frumusete Modul de expunere predominant este descrierea. In aceasta descriere gasim diferite figuri de stil. -epitete: "Cerul de pamant" "Fir de matase,rasucit de vant" "Pamantul de nori" -comparatii: "Iarba ca o ploaie" -personificari: "Ploaia coase" "Iarba tese" Aceasta poezie m-a impresionat si m-a incantat in cel mai frumos mod.
29 noiembrie 2011, 06:38
Andreea AlexAndra spunea...
Voica Mihai,clasa a VI-a A Partea I: Poezia ,,Joc”este opera literara deoarece Ana Blandiana, folosind expresii frumoase si figuri de stil, creeaza imagini artistice,predominant vizuale,cu ajutorul carora ne transpune intr-o lume proprie,originala. Tema ,,jocului”este contopirea a doua lumi opuse,una reala si alta imaginara-in ceruri:,,ploaia coase cerul de pamant”,,,Iarba tese pamantul de nori”. Pentru inceput are loc unirea dintre universul cerului cu pamantul,aparent fragila:,,Cu fir de matase,rasucit de vant”. ,,Iarba tese pamantul de nori” ne duce cu gandul la un covor pe care il poti rasuci in joc trecand cu usurinta dintr-o lume in cealalta. Ceea ce la inceput pare un joc nevinovat,capata treptat , in mintea autoarei,proportiile unei mari dileme. Contopirea celor doua lumi creeaza confuzie,concretul se schimba in iluzie,imaginarul devine real si invers,in functie de lumea in care te afli:,,De la voi se vede …” Autoarea isi exprima gandurile si sentimentele direct,conversand cu un interlocutor imaginar, confruntandu-se cu neputinta de a alege intre real si fictiune:,,De ne ispiteste care-i adevarul”,confuzia fiind accentuata de comparatia ploii cu iarba:,,O iarba mai gri”si a ierbii cu ploaia:,,Iarba spala cerul”.Natura nu mai este astfel un peisaj static,devenind o stare de continua metamorfoza. Partea II: Anii Copilariei Alerg printre anii copilariei Si prind in joaca amintiri Frumoase vorbe si nazbatii Ce le faceam fara sa stii. Era o lume minunata Cu Feti Frumosi si Cosanzene Cu inmultiri si impartiri Si grele trude pentru teme Nimic nu e de regretat La anii tineri fara griji Scoteam mereu cate-un oftat Acum as vrea iar sa-i invii……
29 noiembrie 2011, 06:41
Daria spunea...
Alexandru Constantin Clasa a V-a B Etapa a II-a Subiectul II: Este dimineata.Pe geam se tes fulgii de nea care cad neincetat din cerul plumburiu.Am visat ca il insoteam pe Mos Craciun la fabrica de jucarii.Trezindu-ma in acest peisaj de basm, parca se continua visul meu.Dar deodata, prietenii mei ma cheama afara.Covorul de zapada, alb ca laptele, stralucea imbiindu-ne la o bataie cu bulgari.Am pornit spre parc si am vazut brazii cocosati de mantia grea a zapezii.Am incins o bataie cu bulgari, cu clinchete de veselie si tumbe prin zapada.Bulgarii zburau dintr-o parte in alta, se sfaramitau in mii de stelute argintii,obrajii ne erau rosii ca focul, dar jocul parea ca nu are sfarsit.Deodata, zarva noastra a fost intrerupta de glasul mamei care ma chema in casa.Rand pe rand, toti prietenii au plecat spre casele lor, iar linistea s-a instalat din nou in parc.Ostenit, m-am culcat cu gandul la magia bulgarelui de zapada. Copiii viseaza frumos si sunt fericiti cand visele li se implinesc.
1 decembrie 2011, 09:41
Adrian spunea...
Vatui Adrian ( Clasa a-VIII-A) Partea I Operele literare sunt creatiile in care autorul transfigureaza realitatea cu ajutorul figurilor de stil si al imaginilor artistice, transformand-o intr-un univers imaginar propriu. Poezia “Joc” de Ana Blandiana este o opera literara pentru ca eul liric trece prin filtrul imaginatiei, realitatea combinand-o cu visarea. Iarba, ploaia si cerul nu mai reprezinta simple elemente ale naturii. Ele dobandesc un sens mai adanc, ce ajuta la definirea mesajului transmis. Prin versurile “Uite, iarba tese/ Pamantul de nori", " Uite, ploaia coase/ cerul de pamant? Cu fir de matase" opera aduce in sufletul cititorului emotii si sentimente de bucurie. Autoarea isi deschide inima in fata cititorului creand o lume fictiva a inocentei, fericirii si jocului, in care totul pare foarte simplu “Hai sa facem schimb ,/Sa vezi si tu cum e -/Tu imi dai un nimb ,/Eu iti dau un nume”. Scrisa in versuri si exprimand un puternic sentiment de emotie, poezia evoca nevinovatia si puritatea omului, in timpul copilariei, cu ajutorul putinor mijloace artistice. La baza poeziei stau insa inversiunile, care ajuta atat la formarea rimei, cat si la profilarea elementelor naturii. Poezia este structurata in strofe de patru versuri, iar rima este in deplina armonie cu idea poetica exprimata. In concluzie, gratie acestor trasaturi, putem afirma ca opera “Joc” de Ana Blandiana este o creatie literara, ce apartine genului liric. Partea II O, ce minunat ma simt Atunci cand raza soarelui o vad, Si ea-mi patrunde, parca-n gand. O, ce fericit ma simt Sunt fericit, ca sunt copil. O, si acest minunat soare Ma cheama sa ma duc in zare Sa rad, sa plang, sa zburd prin vant. O, ce fericit ma simt Sunt fericit, ca sunt copil. Atunci cand jocul nu se mai sfarseste, Atunci cand tu esti cel care glumeste, Atunci cand ai un suflet pur Si nu vrei sa devii matur, O, ce fericit te simti Esti fericit, ca esti copil. Insa anii trec usor, Ca un fulger prin nor Iar drumul vietii de azi s-a schimbat Si tu nu mai esti acelasi copil neastamparat. Fii fericit asadar, Ca esti inca tanar, macar.
4 decembrie 2011, 03:49
Gherghina Ovidiu spunea...
Partea I "Poezia Anei Blandiana penduleaza intre candoare si spirit lucid, intre tulburare si senin, între spaima si revolta, reusind însa de fiecare data sa spiritualizeze emotia" , afirma Eugen Simion. Titlu poeziei este in deplina concordanta cu mesajul textului redand perfectiunea caligrafica a Anei Blandiana, aceasta jongland atat cu realitatea, cat si cu fictiunea. Poezia ,,Joc'' este un proces imaginativ care presupune utilizarea unor elemente din realitate pentru crearea unei lumi noi care nu se suprapune,nu se confunda cu realitatea ci o recreaza,o concureaza.(,,Uite, ploaia coase/ Cerul de pamant''; ,,Iar ploaia o fi/ Pe-a norilor cale/ O iarba mai gri/ Sub talpile tale.'').Aceasta este o opera literara pentru ca eul liric trece prin filtrul imaginatiei, realitatea combinand-o cu visarea. Primele doua strofe aduc magia, creand din doua elemente opuse(iarba si ploaia), unul singur("Uite, ploaia coase/ Cerul de pamant"; "Uite, iarba tese/ Pamantul de nori). Poeta se joaca cu realitatea si fictiunea creand un univers mirific. Strofa a treia este inceputul visului. Comparatia ,,Iarba ca o ploaie'' are rolul de a diferentia realitatea de fictiune, insa, acestea reprezinta inceputul unui univers fictional cu totul si cu totul ciudat. Strofa a patra reprezinta continuarea visului fictiv. Toata strofa reprezinta un ,,joc'' al imaginatiei copilaresti, ce aduce in sufletele cititorului sentimente de bucurie. ,,Hai sa facem schimb,/ Sa vezi si tu cum e-/ Tu imi dai un nimb/ Eu iti dau un nume". Deja Ana Blandiana a atins maximul fictiunii. Prezenta nimbului, o aureola specific sfintilor, duce cititorul intr-o cu totul alta lumea, si anume lumea spiritelor, raiul. Autoarea combina, astfel, lumea interioara cu lumea exterioara, creand un contur sublim. Ultimele doua strofe reprezinta finalul visului. Si aici, autoarea combina cele doua elemente principale (iarba si ploaia), creand in mintea cititorului un valmasag de ganduri. Desi jocul de cuvinte este complicat, mesajul poetei este clar si acela de contopire a doua lumi: realitatea si fictiunea.(,,Ploaia-n nori e iarba,/ Iarba-n ceruri ploua"; ,, Ploaia-n nouri creste,/ Iarba spala cerul.) Mijloacele de expresivitate artistica, precum ,,fir de matase'', ,,iarba gri'', ,,curge verde'' genereaza imagini artistice sugestive, care pun in lumina ideea poetica si o desavarsesc. Folosind ca mod de expunere descrierea poetica in versuri, autoarea realizeaza un desavarsit tablou de natura. Prin gradare fireasca, se contureaza nevinovatia si puritatea omului, in timpul copilariei, se subliniaza ideea poetica fundamentala, se creeaza stari afective puternice, traite deopotriva de eul liric si de cititor. Pe langa mijloacele de expresivitate artistica de o rara frumusete, elementele de prozodie contribuie la desavarsirea acestui tablou fictional nemaipomenit. Nichita Stanescu afirma ca „arta scrisului incepe de acolo de unde fraza scrisa este apta sa retina in ea senimente puternice.” Partea II Jocul mintii Ai uitat ca inca sunt in viata? Ai uitat de tot ce am avut? Ai uitat? Ai uitat de mine? Ai regretat ca ai fost cu mine? Ai uitat de sentimentele noastre? Acum sunt pe cale sa uit si eu. Dar oare unde am gresit? Candva am fost foarte puternici Iubirea noastra era ca un cantec Pe care nu-l puteai uita. Deci, acum cred Ca aici trebuie sa ne despartim, Chiar daca viata Este o carte eterna scrisa pe cristal de stanca. Nu iti dai seama Dar suntem unul si acelasi. Sunt la fel ca tine, Esti la fel ca mine Jocul nu s-a terminat. In inima ta voi dainui mereu Si sufletu-ti voi lumina Pentru ca inca esti copilul meu.
4 decembrie 2011, 07:12
Fierbintu Cristina spunea...
Fierbintu Cristina clasa a VIII-a A I Poezia ,,Jocul’’ de Ana Blandiana este o opera lirica deoarece autorul, in ipostaza eului liric, transmite in mod direct ideile, gandurile si sentimentele. Poeta creeaza intr-un joc de imagini si sentimente un univers al copilariei. Aceasta isi deschide inima in fata cititorului redand o lume fictive in care ,,ploaia coase cerul de pamant’’. Primele versuri il introduc pe cititor in taramul imaginatiei. Epitetul ,,Cu fir de matase Rasucit de vant’’ sugereaza atentia si gingasia eului-liric. Personificarea ,,iarba tese pamantul de nori’’ prezinta imbinarea perfecta a spatiului terestru cu cel cosmic, verdele, simbolul vietii, cu maroul, culoarea statorniciei si sigurantei si cu albastrul, sensibilitatea. Comparatia ,,iarba ca o ploaie ‘’si repetitia ,,adeseori, adeseori’’ ocupa un rol important in descriere, dandu-I tabloului o aura specifica. ,, Hai sa facem schimb , Sa vezi si tu cum e - Tu imi dai un nimb , Eu iti dau un nume’’sugereaza jocul ce e adresat direct cititorului rezumadu-se la un schimb intre splendoare si maretie. Se tese din ultimele versuri o lume mirifica, impletindu-se realitatea cu firele aurite si visatoare ale fictiunii pentru ca aceasta confuzie a eului-liric sa intrepatrunda spatiile,, Ploaia-n nouri creste, Iarba spala cerul’’. Aceste figuri de stil sunt realizate prin intermediul imaginilor artistice: ,, Ploaia-n nori e iarba , Iarba-n ceruri ploua’’ , ,,Iarba spala cerul’’, ,, iarba tese pamantul de nori’’. Titlul format dintr-un singur cuvant ,,joc’’ prezinta frumusetea copilariei unde se creaza un taram in care tot ce se simte si se aude formeaza o singura armonie. Prin semnificatiile adanci poezia justifica titlul redand sentimente de bucurie si liniste eterna. Ritmul trohaic si muzicalitatea au un rol important in descrierea textului. Rima incrucisata si masura de 6-5 silabe contureaza si mai mult ideea poetica. Predominand descrierea, eul-liric isi face simtita prezenta prin verbe si pronume la persoana I: ,,de la voi’’ , ,,talpile tale’’ , ,,tu imi dau un nimb, eu iti dau un nume’’. Astfel, poezia Joc de Ana Blandiana este o opera lirica unde copilaria e mesajul poetic profund.
4 decembrie 2011, 09:39
Kristy-x7 spunea...
Gheorghe Cristi, cls. a VIII-a A Partea I Poezia “Joc” de Ana Blandiana este o opera lirica in care autorul prin intermediul figurilor de stil si al imaginilor artistice transfigureaza realitatea, impletind-o cu firele aurite ale fictiunii, redand imaginea unei lumi minunate a copilariei in care fictiunea coincide cu realitatea. Poezia incepe cu o personificare “ploaia coase cerul de pamant”, care insotita de epitetul “fir de matase, rasucit de vant” sugereaza impletirea celor doua spatii, cel terestru (pamantul) si cel cosmic (cerul) de catre ploaia personificata. Apoi prin personificare metaforica a ierbii “iarba ca o ploaie care curge verde peste cer si-l moaie” Ana Blandiana introduce cititorul in lumea mirifica a copilariei, aceasta lume fiind intoarsa cu susul in jos, iarba curgand cu picaturi verzi peste cer. Putem spune ca toata aceasta opera reprezinta un tablou al copilariei personificate, in care totul este posibil, granita dintre realitate si fictiune fiind aproape inexistenta. Acest lucru se poate observa in versurile “tu imi dai un nimb, eu iti dau un nume” in care are loc un schimb de elemente intre cele doua lumi, nimbul apartinand lumii mirifice iar numele celei reale. Aceasta trecere de la realitate la mirific se poate observa si in structura “ploaia-n nori e iarba , iarba-n ceruri ploua” in care iarba ia locul ploii, aflandu-se in nori si viceversa. Titlul operei se afla in perfecta armonie cu continutul textului, acesta reprezentand jocul copilariei, in care mirificul se imbina cu realul, redand sentimente de fericire. Gandurile, sentimentele si ideile autorului sunt exprimate direct prin intermediul eului liric ale carui marci lexico-gramaticale sunt prezente si in text (Uite, m-am gandit, hai sa facem, sa vezi si tu), rima fiind incrucisata si ritmul trohaic, toate acestea oferind operei o muzicalitate aparte. In aceasta opera, autorul, prin harul sau a trasnformat sentimentele de fericire si dragoste fata de copilarie intr-o arta pura, putandu-se ridica de la real la ireal, de la concret la abstract. Partea a-II-a Ultima chemare a copilariei Lumea copilariei ... un abis nesfarsit ... o lume uitata ... un univers fantastic, unic, nemarginit... unde toate lucrurile au sensul lor sau nu ... Sub lumina stralucitoare a soarelui arzator de vara, pamantul pare adancit intr-o odihna neclintita. Eu ma gasesc in poienita mea de la tara care o consider insula mea pustie. Ore in sir imi petrec timpul aici, unde merii infloriti rad ca surasul unui copilas. Si florile graiesc, cu glasul lor dulce ca o fantana in desert. Din curte se aude, prin murmurul izvorului care curge lin, o voce care parca imi sopteste "Bucura-te cat esti inca copil". In marginea lacului este aceeasi tacere blajina pe care o stiu de mic copil. Astfel clepsidra copilariei se scurge incet incet pana cand eu nu voi mai fi copil si va trebui sa parasesc acest loc minunat. Gandul ca intr-o zi o sa ma despart de toate lucrurile dragi ma sperie . Si iata ca a venit si aceasta zi trista cand eu parasesc copilaria. Merg in poenita pentru a mai admira-o inca o data. Aici pomii isi leganau crengile in semn de ramas bun iar in nuferii ca niste potire plutitoare, curg razele de aur, cerul suspina ... Cu capul plecat si cu parere de rau am parasit poenita, si odata cu ea copilaria. Acum peste tot este o tacere neclintita, de rai. "Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda starlucire care ascunde in ea avertismentul intunericului".
4 decembrie 2011, 09:43
Fierbintu Cristina spunea...
Fierbintu Cristina clasa a VIII-a A II Lectia curcubeului Totul e frumos afara. Imi iau zmeul si pornesc la drum. Vantul ba mi-l ridica, ba il coboara. Alergand, firele rebele imi inconjoara chipul, zambesc, insa din neatentie ma impiedic de un pietroi. Zmeul isi ia zborul si in fata mea apare un stol de randunici. Ma privesc cu ochii negri, mici ca neghina, parca s-ar vedea infinitul. In spatele lor este ceva. Cu greu ma misc printre ele, dar in final ajung si vad un curcubeu. Jucaria mea e pe cea mai inalta treapta. -Trebuie sa-l aduc inapoi! Imi spun increzatoare. Primul pas, prima viziune : rosul, simbolul dragostei. Imi amintesc de varsta mea de patru ani in care toti aveau grija de mine si ma iubeau. Galbenul e culoarea caldurii sufletesti. Soarele isi face loc printre nori si vine spre mine. Putin ingrijorata, ma dau inapoi, insa unde? o mica miscare gresita si as cadea. Ochii lui sunt atat de limpezi, de senini. Il privesc mai atenta si observ ca e asa cum l-am desenat eu in clasa I. Razele prind viata si ma ia in brate. E atat de cald si atat de placut. O lacrima arzatoare apare pe obrazul meu, iar sufletul parca s-ar topi… de bucurie. A treia treapta: verdele, simbolul vietii. Imi vad buburuza, prima mea datorie pe care mi-am asumat-o. E exact asa cum mi-o aminteam. Este inconjurata de multe frunzulite ce ar putea exploda de fericire. Albastrul, culoarea seninatatii. Un nor pe care e scris: ,,Voi ajunge ce vreau, un doctor, o profesoara sau o prezentatoare’’ apare langa mine. Sunt primele visuri ale mele. Sufletul se scufunda din ce in ce mai mult in bucurie. Si ultima treapta e movul, simbolul creativitatii si optimismului. Reprezinta ce sunt eu acum la varsta de paisprezece ani. Insa mai e un pas, stelele. Nu pot sa le ating sau sa ajung la ele. De ce? Privesc si raman putin pe ganduri la cuvintele de pe o tablita: ,, Doar varstele intre cincisprezece si optisprezece ani. De ele depinde viata unui om, daca va fi o simpla stea sau una puternica.’’ Imi iau zmeul si cobor. Cand ating iarba cea pufoasa, verde ca smaraldul, curcubeul explodeaza formandu-se un fum cu mii de nuante. ,,Ce frumusete!” insa stelele sunt tot acolo, nemiscate, fara viata. ,,Trebuie sa le trezesc si pe ele! Sunt pregatita pentru varsta urmatoare’’ . Ma intorc acasa si incerc sa uit ceea ce s-a intamplat pentru a nu-mi afecta viitorul. Sa fiu la fel cum ar trebui, sa fac greseli de unde invat cate ceva. Am avut o zi plina de unde ma bucur ca supararile ,dezamagirile si bucuriile s-au imbinat si mi-au creat varsta de paisprezece ani.
4 decembrie 2011, 09:43


Belghiru Valentin
I.
Poezia Anei Blandiana ne poarta intr-un univers ireal,undeva intre aer si pamant,unde ploaia creeaza o unire intre cele doua lumi.
Autoarea atinge toate trasaturile unei opere literare,incepand cu universul fictional pe care il realizeaza prin unirea dintre ploaie si iarba:"Uite,ploaia coase/Cerul de pamant...", "Uite,iarba tese/Pamantul de nori...".
Prin legatura pe care o creeaza poeta reuseste sa transmita gandurile ei referitoare la umirea produsa de frumusetea ploii:"Iar ploaia o fi/Pe-a norilor cale/O iarba mai gri/Sub talpile tale."
Pentru a ne atrage in jocul sau autoarea foloseste expresii deosebite: comparatii, epitete:"Ploaia-n nori e iarba/Iarba-n ceruri ploua".
Astfel,Ana Blandiana reuseste sa creeze imagini vizuale si dinamice,originale prin alaturarea celor doua elemente ale naturii:ploaia si iarba:"De la voi se vede/Iarba ca o ploaie/Care curge verde/Peste cer si-l moaie".
Linia care separa realitatea de fictiune este foarte subtire,autoarea trecand foarte usor de la una la alta:"Iar daca ne-ntreaba/Care-o fi din doua-/Ploaia-n nori e iarba,/Iarba-n ceruri ploua".
Epitetul cel mai reusit al Anei Blandiana este cel de sfarsit:"Ploaia-n nouri creste,/Iarba spala cerul" exprima esenta jocului dintre ploaie si iarba care a mers atat de departe incat cele doua se confunda unul cu altul.

II.
Jocul din vis

Jocul este in sufletul nostru de copil cel mai important lucru pe care il putem face.De aceeea,ori de cate ori avem ocazia,ne jucam chiar si cand suntem seriosi.
Eu imi inchipui adesea ca ma joc chiar si cu prieteni imaginari si chiar si jocuri care nu exista.
Odata,am visat,ca eram pe o planeta necunoscuta,doar eu si cativa prieteni.Parea ca in jurul nostru nu era nimeni,dar mergand printre niste copaci plini de frunze fosnitoare,am ajuns pe o campie insorita si plina de flori albastre si mov,de la care veneau niste miresme care te imbatau.
Mirati de frumusetea locului,am inceput sa alergam prin lanul de flori,cand din spatele unui damb de pamant auzim un racnet de animal.Frica ne-a cuprins pe toti,era un dinozaur care se indrepta cu repeziciune spre noi.
Ca la un semn toti ne-am intors spre palcul de padure ramas in spatele nostru.In timp ce alergam printre copaci ne intorceam si vedeam ce face dinozaurul.Acesta continua sa ne urmareasca si sa scoata sunete care ne umpleau de groaza.Spre surprinderea noastra,ne-am intalnit cu o pasare mare,albastra care ne-a luat pe toti pe aripile sale mari si ne-a salvat de dinozaurul care ne urmarea.Pasarea ne-a purtat mult vreme in aer pana pamantul se vedea sub noi din ce in ce mai mic.A inceput sa ma cuprinda frica,la fel ca si pe prietenii mei.La un moment dat m-am trezit si mi-am dat seama ca am visat.
Amintirea visului mi-a ramas multa vreme in suflet,iar bucuria zborului parca o mai simt si astazi,ca si mirosul ireal al florilor din campia de pe alta planeta.


Cioroianu Gabriela-Alexandra


I. 
Ana Blandiana pe numele ei adevarat"Otila Valeria Coman"nascuta in martie 25 1942 in Timisoara. Este o poeta, o luptatoare pentru libertatea civica in Romania.Ana Blandiana a scris multe poezii cum ar fii:"Persoana intaia plural""Somnul din somn""Ochiul de greier"si printre ele se numara si poezia"Joc".Poezia "Joc" de "Ana Blandiana este o opera lirica. Autorul isi exprima in mod direct gandurile si sentimentele.Foloseste comparati si personificari.Comparati:"uite,ploaia coase""cerul de pamant""cu fir de matase""iarba tese pamantul de nori".Personificari: "iarba ca o ploaie"Autorul isi exprima prin acese cuvinte gandurile fata de natura si are un sentiment de melancolie.Poezia are sapte strofe a cate patru versuri.Fiind o opera literara in care autorul in ipostaza eului liric,isi exprima direct creatia poetica. Poezia "Joc" de "Ana Blandiana"este o opera lirica.

II.
Copilaria e un lucru bun
Si de-asta acum iti spun, 
Copilarie fericita:
Amintiri frumoase imi vin in minte
Cu mii si mii de cuvinte.
Sunt un copil, 
Ca oarecare
Si-astept si eu sa ma fac mare.


Gherghe Anamaria
Clasa a VII-a B

I.
Cu o matafora care ii placea lui Paul Valery, se poate spune ca in timp ce proza merge, poezia danseaza. Proza are un capat, merge spre o tinta, poezia este un balet de cuvinte, o aventura a limbajului. Dansul cuvintelor comunica, tot este ceva unic esential despre fiinta care se ridica in fata noastra "ca un turn de liniste", zice Sarte. Mi-a venit in minte aceasta metafora recitand poezia Anei Blandiana.
Poezia "Joc" este scrisa de Ana Blandiana, o importanta scriitoare romanca.
Opera "Joc" trezeste in sufletul cititorului emotii si sentimente de bucurie: "Uite, iarba tese/ Pamantul de nori", " Uite, ploaia coase/ cerul de pamant? Cu fir de matase".
Raportul dintre realitate si fictiune se imbina placut si devine unul singur, iar masura timpului este fericirea.
"Joc" este formata din 7 strofe, a cate 4 versuri care transmit sentimente frumoase de bucurie si emotie. Ea mai este formata din figuri de stil: personificari si compoaratii.
Personificarile "Uite, ploaia coase/ Cerul de pamant/ Cu fir de matase" ," Iarba tese pamantul de nori", exprima vederea in ansamblu a orizontului.
Comparatia" Iarba ca o ploaie" , re refera ca iarba asemeni unei ploi in orizont apropiat parca ar face legatura intre cer si pamant.
Autoarea imbina in poezie mijloacele de expresivitate artistica, reusind sa starneasca interesul orcui pentru a o citi, realizand o poezie inedita.

II.
Tu elev in generala
Fara drag prea mult de scoala
La romana luand un patru
Totul este un dezastru.

Asa-i viata in generala
Fara multa chinuiala,
Fara greutati prea mari
Pentru note super tari.

Nu ai altceva pe cap
Ai doar lucruri de-nvatat
Multe lucruri cu inteles
Pentru un real succes. 

In minte nu mai am lumina
Am doar amintiri senine:
Ceata,iubire, speranta
Pentr- o viata grandioasa.


Gurlui Roberta , clasa a VI-a A 

Partea I :

Autoarea Ana Blandiana transpune realitatea in conjuratoate in fictiune,creeind astfel o opera literara.Poezia contine figuri de stil,cu ajutorul lor,autoarea conturand cadrl poetic fictiv.Cu ajutorul epitetelor"iarba curge verde" si "iarba mai gri" ,autoarea contureaza emotiile puternice pe care le simt ambele lumi ce privesc una catre alta unite prin "fire de matase" respectiv de "iarba ca o ploaie verde".In poezie apar numeroase comparatii si personificari"iarba ca o ploaie curge verde " "ploaia coase cerul de pamant",sensibilizeaza cititorul.Modul de expunere predominant este descrierea.Gandurile,ideile si sentimentele sunt exprimate in mod direct.Opera contine imagini vizuale"uite,iarba tese" imbinate pe alocuri cu imagini artistice(figuri de stil).Poezia transmite un sentiment arzator de curiozitate,de nesat in intelegerea celor doua lumi in a caror interpatrundere traim chiar noi.In poezie este dezvaluita dorinta autoarei de a redeveni copilul de odinioara ,de a se juca si bucura deuniversul minunat al copilariei.

Partea II :

Zana din vis 

Zbor in gol deasupra a toate
Mii de licurici auzind ma inconjoara de departe
Iarde-aproape mii de stele cazatoare ma coboara ca-ntr-un vis
Ce ma legana intre maretie si abis.
Sunt o zana ce strabate visul de copil sarman,
Ce speranta o-ntalneste cu ardoare doar in somm...
Gandurile ii veghez,cu bagheta-l luminez.
Si dorintele-i curate cu drag ii indeplinesc.
In acest tablou feeric.
Mintea lui ma insoteste
Dincolo de norii negrii unde totu-i argintiu,
Iar lumina,pura,alba este vesnic vie
Ca-ntr-un suflet de copil.


Vasile Valeria , clasa a VI-a A 

Magia Iernii

Stau pe geam si ma uit si vad casele ghemuite care dorm sub plapuma pufoasa de zapada ,alba ca laptele .. Intr-o parte sunt cenusii din cauza arderii manioaselor lemne care dau caldura , si incalzesc soba veche de pe vremea bunicului. 
Ies afara si o ruptura mica din ger imi patrunde in fata . Ma duc pe ulita si ii vad pe batranii, cum cara cu bratu fanete pentru animale , unde doar paiele le mai tin de cald.
Batrana noastra vecina ,aluneca pe pojghita . Fulgii roz danseaza dansul iernii , si cand cad se topesc cu zambetul pe buze . 
Ma duc la lac , unde totul este alb . Apa se facuse un cub mare de gheata , cu care puteai sa joci hochei , doar daca erai un piguin din Alaska . Nicio urma de vreun animal prin preajma . Natura parca incremenise 
La lumina felinarului de langa lac se vad fulgii argintii. Este foarte frig .
Am asteptat atat timp sa ninga , sa ne putem juca cu bulgarii , parti rupte din omul de zapada imens pe care il facem in fiecare iarna , cu tigaie in loc de caciula , cu trei carbuni in loc de nasturi , si cu un morcov in loc de nas . 
Ma duc inapoi in casa si caldura lemnelor aproape stinse in soba , vine la mine si ma duce in pat , unde adorm . 

Ador iarna !


Ion Ana Maria
I
De aceasta data autoarea Ana Blandiana ne poarta intr-o lume mai ciudata aceasta fiind formata parca din doua lumi foarte diferite una de alta iar stransa legatura dintre ele ar fi ploaia. "Uite , ploaia coase /Cerul de pamant /Cu fir de matase /Rasucit de vant.”
Poezia “Joc” de Ana Blandiana este o opera lirica in care autoarea isi exprima gandurile, ideile, sentimentele in mod direct. La inceput nedumerita Blandiana creeaza o ipoteza foarte interesanta “M-am gandit adese-Ori , adeseori: De la voi se vede /Iarba ca o ploaie”
Cerul si pamantul par sa fie deandoaselea unul fata de altul “Ploaia-n nori e iarba, /Iar-ba-n ceruri ploua .” Ploaia care vine spre ceruri este mai vioaie, mai proaspata “Iarba ca o ploaie /Care curge verde /Peste cer si-l moaie.”
Autoarea foloseste figuri de stil inedite. Personificarile sunt prepondenente in text “ploaia coase Cerul de pamant Cu fir de matase” , “ Ploaia-n nouri creste” , “Iarba spala cerul.”
In epitetul “O iarba mai gri” autoarea incearca sa nu treaca de la cadrul fericit, colorat la un cadru incolor incercand sa diminueze tristetea care venea odata cu acea culoare de gri.
Ana Blandiana ne surprinde mereu cu imaginatia ei bogata creand poezii fermecatoarea dar parca bazate pe aceasi tema : dorinta arzatoare aautoarei de a redeveni copil, a se juca, a glumi.


II
Uneori gandul, zboara atat de departe
Ca intotdeauna planul se naste in minte
Si apoi ideea, se transforma in cuvinte
Asa erau si jocurile copilaresti,
Alergam, radeam, spuneam povesti.
Eram un copil ce nu avea stare
Atunci in mintea mea erau multe semene de intrebare.
Mama ma intreba :Ce vrei sa devii?.
Pentru mine mersul lumii era insa, doar o joaca de copii!
Acum amintirile ma inconjoara,
Imi amintesc cat de frumos era odinioara.
Aveam o groaza de idei,
Din zeci faceam sute, din sute faceam mii
Sa fii om mare era doar un joc de copii!


Bubatu Adrian 


Partea I

In poezia ,,Joc”, Ana Blandiana ne trimite intr-un univers ireal si anume intre aer si pamant iar fenomenul naturii – ploaia apare ca un factor perturbator al ,,realului”.
Subtila exploatare a echivocului real – imaginar, a jocului dintre realitate si fictiunea pe care il propune, poeta creeaza o legatura intre cele doua lumi.
Prin legatura dintre realitate si fictiune, aceasta pune in evidenta disponibilitatea lirica si sensibilitatea exacerbata, reusind astfel sa transmita gandurile ei referitoare la uimirea produsa de farmecul ploii:,,Iar ploaia o fi/Pe-a norilor cale”.
Pentru a ne atragae in jocul sau, poeta foloseste figuri de stil: epitete ( ,,ploaie verde”, ,,iarba mai gri” ) comparatia ( ,,iarba ca o ploaie” ) personificari ( ,, Uite, ploaia coase/ Cerul de pamant/ Cu fir de matase”, ,, Iarba tese pamantul de nori” ) exprimand astfel, legatura dintre cer si pamant. 
Inversiunea de culori pe care o atribuie fenomenelor naturii si anume in conceptia poetei iarba este gri iar ploaia este verde, pune in evidenta bucuria si farmecul ploii si nu melancolia si tristetea.
Daca la inceputul poeziei aceasta aduce in prim plan ploaia, element care desparte cele doua lumi – realitatea si fictiunea, in final, aceste doua spatii se unesc si devin unul singur, iar masura timpului este fericirea.
Pornind de la realitatea inconjuratoare, Ana Blandiana creeaza un cadru poetic al raportului dintre realitate si fictiune.

Partea a II-a

Copilarie

Pe unde ratacesti copilarie,
A sufletului meu pribeag,
Desculta de a vietii griji,
Si alergand cu paru-n vant.

Cit de fericit e sufletul acum,
Dar totusi tristetea nu ma lasa
Caci copilaria pleaca atit de crud
Si-un dor nemarginit in inima-m-apasa.

As da tot ca eu s-o am in veci,
Copilaria mea cu sufletul iubit
Si chiar si atunci cind ani am sa am,
Sa pot si-atunci copil eu sa ma simt.


Predoana Daria
Clasa a V-a B
Etapa a III-a


Partea a II-a:

Copilaria

Oare ce este cu mine?
Ma gandesc la copilarie.
Mi-aduc aminte de prietenele mele
Ma jucam mereu cu ele.

Jocurile ce au fost
Mereu aveau cate un rost.
Le jucam cu mare drag,
In gradina fara gard.

In curte la bunica,
Ma jucam de-a pititea,
Mereu radeam si ma distram
Pana ce parintii mei veneau.

As vrea sa fiu mereu copil,
Sa joc jocurile afara
Dar copilaria trece
Si iata ca timpul zboara.


Stoica Andreea Alexandra
cls VII- B

Partea I:

Ce semnifica cuvantul "joc" ? Ei bine.. Semnifica bucuria din ochii copiilor, semnifica copilaria si tot ce tine de ea.
Poezia “Joc” de Ana Blandiana este o opera lirica in care autoarea isi exprima gandurile, ideile, sentimentele in mod direct.
Dupa cum ne-am obisnuit, autoarea accentueaza si de data asta lumea copilariei plina de puritate si veselie, foloseste imagini vizuale:"Uite, ploaia coase /Cerul de pamant/Cu fir de matase/Rasucit de vant.” si “De la voi se vede/Iarba ca o ploaie”.
Prin epitetele:"ploaie verde”, "iarba mai gri”, comparatia:"iarba ca o ploaie” si personificarile: "Uite, ploaia coase/ Cerul de pamant/ Cu fir de matase”, "Iarba tese pamantul de nori” ne induc in lumea creeata de autoarea, fictiva si plina de culoare.
Modul de expunere predominant este descrierea autoarea descriindu -ne lumea ei de joc, jocul creeat de ea.
Poezia "Joc" este formata din 7 strofe a cate 4 versuri ce ne incanta inimile.
Autoarea reuseste sa creeze un cadru poetic plin de frumusete.

Partea II:

Copilarie

O zi obisnuita, insa eu-s nelinistita.
Stau cu gandul la copilarie,
La aceea mare bucurie de a fi copil.
Jocuri, pozne, ghidusii..
Ce se ascund in suflete de copii.
Idei, ganduri si sentimente
Ce se ascund in suflete inocente.
O pata de culoare pe suflete zarim,
Atunci cand zambim
Ca doar copilarim
Si cuvantul "copilarie" il pretuim.
Ne dorim copii sa fim
Si mereu sa copilarim..
Sa visam la jucarii
Si la lucruri de copii.
Privesc cum sta floarea-n glastra..
Stau acum si ma gandesc
Ca mereu o sa-mi doresc,
Sa copilaresc,
Sa am tot ce-mi doresc.


 Danciu Valentin




Opera literara "Joc" scrisa de Ana Blandiana apartine genului liric. Ca specie literara exprima un ansamblu de trasaturi care realizeaza viziunea despre joc a Anei Blandiana.
Pornind de la realitatea inconjuratoare si ajungand la fictiune, poezia ne transmite in mod direct idei , ganduri si sentimente .
Apeland la o succesiune de imagini vizuale ce au la baza figurile de stil, poeta descrie ploaia si iarba intr-un mod original. Astfel epitetele ,,iarba gri", comparatia ,,iarba ca o ploaie", metafora ,,fir de matase", ,,pamant de nori", personificarile ,,ploaia coase" , ,,iarba tese", descriu
cum fenomenele reale ale naturii devin un cadru poetic al fictiunii.
O alta trasatura a textului liric e reprezentata de structura specifica: rima incrucisata , sapte catrene , masura versurilor este de cinci-sase silabe.
Prima si a doua strofa incep cu personificarile ,,ploaia coase", ,,iarba tese" , atribuind fenomenelor din natura insusiri omenesti.
In strofa a treia, iarba este comparata cu ploaia , care capata culoare si "curge verde" peste cer.
Trecerea de la real la imaginar se realizeaza si prin schimbul care se face : "Ploaia-n nori e iarba,/ iarba-n ceruri ploua".
In ultima strofa se ajunge la adevar:,,Ploaia -n nouri creste,/ Iarba spala cerul".



II.Copilaria
Spune-mi copilarie,
Astazi vreau sa te intreb:
Ce secret e-n veselie?
Ce ascunzi, iar eu te pierd?

Mi-e dor de campul inverzit
Si de miros de fan cosit,
De ciripit de pasarele 
Si de florile multicolore.

As vrea s-alerg descult prin ploaie ,
Si sa ma joc la nesfarsit,
Sa uit de griji , teme greoaie ,
Suflet pur si linistit.

Unde sunt acele clipe?
Unde oare au disparut?
Am crescut , copilarie,
Te iubesc, atat de mult.






Etapa a II-a 


Grigorescu Alexandru Theodor , clasa a V-a B (Etapa II)

I. In poezia "Gluma" autoarea, Ana Blandiana , incearca sa ne transmita dorinta ei de joaca , pe care si-o satisface cu lucruri, imposibil de folosit in activitatile pe care le cere joaca (soare,lumina,zare,etc). Jocul acesta imaginar al autoarei, cu soarele, zarea si lumina, incepe sa cuprinda tot ce se afla in jurul ei, creeand intr-un anumit moment imaginea unei pete de arsura, pe care autoarea, intrand intr-o usoara panica, incearca s-o repare. In finalul poeziei, autoarea incearca sa ne transmita linistea ce a cuprins-o, transformand soarele intr-un lucru banal "Inca-un soare,ce-ar fi?".

II. Dupa ce am atipit, m-am trezit la realitate. Sufletul meu linistit ca profunzimea unei ape adanci, imi spune ca nu mai sunt singur si nici nu ma mai supara plecarea verii.
Privesc afara prin geamul care plange cu lacrimi mari de ploaie. Afara este toamna care alearga prin sufletul meu.
Minunata Toamna plina de lumina alba ne inavluie si e peste tot. Nucul din gradina se apleaca ca un mosneag in fata vantului rece ce sufla fara incetare de cateva zile. Florile din gradina si-au piedut culorile, iar din ele au ramas doar radacinile adanc infipte in pamantul negru ca taciunele.
Ploaia alearga dintre norii cenusii si parca imi patrunde in suflet.Intreaga natura devine pustie indepartand stralucirea verii de altadata.
Este toamna afara…este toamna si in sufletul meu………
Constantin Alexandru , clasa a V-a B (Etapa II)

Bucuria Craciunului
Este noapte.Norii au inceput sa se cearna in stelute argintii.Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.Este
seara in care Mos Craciun soseste la noi acasa.Fratiorul meu este foarte nerabdator; sta cu ochii la geam pentru a-l vedea pe Mos Craciun.Ochisorii lui ca doua margelute stralucesc de fericire,in ei ape adanci oglindesc dorinte ascunse.Isi doreste foarte mult ca Mos Craciun sa-i lase sub bradul incarcat cu globulete ce danseaza multicolor cadourile cerute.Tarziu,in noapte, fratele meu adoarme in atmosferacde basm creata de sarbatoarea Craciunului.
Dupa un somn linistit se trezeste dis-de-dimineata pentru a deschide cadourile primite.Sufletul ii este ca o lumina alba,iar bucuria lui este nemarginita.Afara ninge ca-n povesti, flori sclipitoare de argint se tes pe geamuri, iar crengile copacilor sunt imbracate intr-un palton de nea.
Fiecare Craciun aduce in familia mea bucurie, speranta si caldura.

Sulger Anda Maria , clasa a V-a B (Etapa II)

SUBIECTUL I:

Autoarea Ana Blandiana creeaza un univers fictional, plin de imaginatie si umbre. In aceasta minunata poezie predomina imaginile vizuale , auditive si dinamice , cae sunt realizate prin: epitete( coala zarilor, velina ; sufletu-l mototolesc; soare copilaresc; carpa sufletului....... imbibata-n soare ) si personificari (zarea.... ar fi ascunsa bine ; zare..... mi-ar lumina tot trupul).
Poeta trasfigureaza realitatea ,astfel creand imaginea unei nazbatii neobisnuite in care totul prinde viata, transmitand emotii, ganduri si amuzament.
Modurile de expunere din aceasta poezie sunt naratiunea si descrierea .

SUBIECTUL II:
PISOIASUL NOROCOS

Intr-o zi ploioasa de toamna , am zarit un ghemotoc de blana , trist ca un suflet ratacit , plangacios si zburlit .
Era un pisoias tarcat, care s-a pierdut de mama lui, iar eu emotionata pana la lacrimi ca o fetita blanda si iubitoare de animale l-am adoptat de indata ce l-am zarit.
L-am numit Pisoiasul Norocos si ducandu-l acasa am simtit in sufletul lui o liniste si multumire desavarsita iar eu fericita de gestul meu plin de dragoste si mila .
Pisoiasul norocos a fost hranit, iar el obosit a adormit in bratele mele fericit .
In acea noapte am visat ca eu sunt acel pisoias, si cu multa fericire, multumire, cu burtica plina si caldura bratelor unei fetite blande am gasit linistea de care aveam atata nevoie.
Dimineata am simtit o mangaiere ca o adiere calda si fina pe obraz,era codita Pisoiasului Norocos care gadila nasucul meu somnoros.
Visul meu in tara povestilor cu pisoiasi s-a sfarsit ca o lumina rozalie de soare printr-o crapatura a draperiei din camera mea de acasa.

Pitur Iulian , clasa a V-a B(Etapa II)

Partea I

Ana Blandiana imbina un fapt real cu unul imaginar si formeaza un univers fictional.
Autorul foloseste un limbas adevact,comparati "Soarele copilare, ghici oricine",epitete "Peste tenta de lumina".Foloseste modul de expunere descrierea.

Partea II

Un suflet fericit

Este ora 13 joi am iesit de la scoala.In timp ce mergeam am vazut un catelusi lovit la labuta era asezat pe iarba verge ca smaraldul.
Atunci cand l-am vazut mi-am zis in gand "Si caini sunt suflete ca noi".Catlelusu era alb cu negru si foarte simpatic .l-am luat acasa .
Dupa 1 zi cand am venit acasa l-am gazis vesel ca copic nou nascut iar se juca cu papagalul meu vesel Paco. Am inceput sa fac niste afise cu catelul .Dupa 1 saptamana a venit o fata la mine la unsa si ma intrebat:
-Miai gasit catelul?
-Da.
-Multumesc!
Atunci fata a intins mana cu noste bani iar eu am zi:
-Nu multumesc catelusu este si el un suflet si nu pot accepta.
Si asa am vazut un suflet fericit.

Oprea Leontin , clasa a V-a B (Etapa II)

Poezia "Gluma" scrisa de Ana Blandiana este o opera literara deoarece autoarea transfigureaza realitatea transformand-o intr-un univers fictional plin de originalitate,de veselie si de farmec.
In aceasta opera literara predomina imaginile vizuale("Ploua soare peste mine""Peste zari ma dau de-a dura""Sufletul mototolesc""Dar mi-ar lumina tot trupul"),realizate cu ajutorul naratiunii,dar si epitetele("Coala.....velina""Pata galbena""Soarele copilaresc").
Personajele principale,ca sa zic asa,ale acestui text literar sunt lumina ,care simbolizeaza cunoasterea,expresia puterii ceresti,a fricii si a sperantei omenesti si soarele care simbolizeaza invierea si nemurirea.
De-a lungul intregii poezii autoare isi imagineaza ca se transforma intr-un copil care din cauza neatentiei face o greseala,destul de grava,stropind cu soare "coala zarilor velina".Ea se panicheaza insa se calmeaza repede si incearca sa isi repare greseala.Mai intai se apuca sa stearga dar maraste pata.Dupa aceasta incercare ratata se gandeste ca ar putea sa inghita zarea dar, isi da seama ca o sa-i lumineze tot trupul si ar afla toata lumea.Pana la urma se impaca cu ideea ca ar mai aparea inca un soare si ca nimeni nu s-ar supara.

Predoana Daria , clasa a V-a b (Etapa II)
Partea a 2-a:

In adancul unui suflet fericit:
Era o seara linistita...o seara plina de farmec unde se putea intampla orice.Ca o pasare in cuibul ei,citeam dintr-o carte fermecata,cu personaje indraznete care-si puneau viata intr-un pericol suprem.
Oprindu-ma din citit,las capul usor pe perna moale si adorm repede precum ar trece un fulger pe cer.
Dupa ce adorm,ma pomenesc intr-o lume mirifica.Eram incremenita.
Raul murmura,soptindu-mi secretele sale minunate.Gazele plapande,amortite de frig,cautau adapost sub stratul gros de frunze.Nucile lemnoase,in camasi zdrentuite,cadeau pe poteca serpuita,ce ducea spregradina cu flori.
Un spiridus grabit si iscusit,se prezinta politicos in fata mea,zicandu-mio:
-Scumpa mea fetita,stii unde te afli acum?
-Nu,dar cred ca sunt in lumea povestilor,din carte pe care am inceput s-o citesc.Asa este?
-Nu.Tu afli pe un taram fericit,langa un suflet fericit.
-Si cine este acel suflet fericit?Tu?
-Oh,fata mea,asa este.Eu sunt sufletul fericit despre care-ti vorbeam mai devreme.
-Si de ce ai acest suflet fericit?
-Pentru ca eu sunt inzestrat sa daruiesc multa fericire,bunatate,intelepciune si blandete tuturor copiilor,care au un suflet cald si sunt ascultatori.
-Dar la cei copii rau si neascultatori,ce le oferi?
-Le ofer cate putin din sufletul meu fericit.
-Dar...
-Fata mea,nu mai intreba lucruri marunte si inutile si bucura-te cat mai poti de fericire pana nu va fi prea tarziu.
Si s-a ascuns in padurea sihastra,de unde nu s-a mai intors.
Ma bucuram nespus de mult de fericirea ce-mi atinsase sufletul,incat am uitat ca timpul zboara repede si ca trebuia sa ma pregatesc pentru scoala.
M-au cuprins niste emotii,ca apele adandci din taramul fermecat.
Ceasul a sunat,semn ca trebuie sa merg la scoala si atunci am realizat ca tot ce s-a petrecut nu a fost real,ci a fost real doar in imaginatia mea.

Gurlui Roberta Maria , clasa a VI-a A (Etapa I)
Partea I:

In poezia "Gluma” ,autoarea Ana Blandiana,creaza o poarta de deschidere a sufletului ei curat inundat de lumina soarelui.La figurat soarele ii arde esenta sufletului sau si ii creaza o rana "pata galbena" pe care autoarea incearca sa o curete cu parti intunecate ale fiintei ei "sufletu-l mototolesc",dar curatenia sufleteasca este prea mare "sterg mereu si-n zari lumina e din ce in ce mai mare" .
Bunatatea si curatenia sufleteasca sunt prea evidente si la final autoarea renunta sa o mai ascunda:"Ei si daca ar ramane inca-un soare,ce ar fi?" .
Sufletul curat de copil in nici-un caz nu s-ar supara si iubirea va triumfa victorioasa.
Creatia e structurata in versuri,e o opera literara in care mosul de expunere este descrierea.Gandurile si sentimentele autoarei sunt expuse in mod indirect,chiar subtil.

Partea II:


Geneza fericirii mamei
Un licar de lumina ii strabate chipul
Si un fior placut ii invadeaza trupul
Iar sufletu-i curat ii plange si ii rade
Cand mainile-i ating copilul ce veni pe lume.
Ca o lebada maiastra fericirea o invadeaza
Si cu drag ea o pofteste adanc in fiinta ei !
Lebada cu drag innoata in apa cristalina a sufletului ei.
Si-o lumina diafana ii inconjoara pe cei doi,
E fericire,implinire.e extaz,e viata!
Vasile Ana Valeria , clasa a VI-a A (Etapa II)

Partea I

Ana Blandiana in poezia "Gluma" evidentiaza trasaturile unui copil imbibat de lumina galbena , soarele, aur topit ce se iveste pe bolta cereasca .
" Pata galbena, arsura"este creata de soare si oricat ar incerca sa o stearga nu poate . Un copil cu suflet curat ,inseamna un copil cu fericire, unde raul nu invinge niciodata . In poezie ,modul de expunere predominat este descrierea.

Partea a II a

A plecat...

14 septembrie.
Stau pe fereastra si ma uit ,si vad acest plans inecat al cerului. Cata melancolie, ne strabate sufletele unde o data a fost soarele. A venit toamna ...
Ploaia, fiica a norilor si furtunii, ne invadeaza , incet dar subtil, fara sa ne dam seama . Si dimineata o sa fie roua , cu soare si veselie? Nu... A plecat . Ne-a lasat singuri si pustiiti . Oare sase luni o sa treaca ca prin magie , pana cand o sa vina ?!! Ploaia aduce a somn adanc , te epuizeaza de toate fortele negative, este pura .
Deodata vad o lumine aurie pe cer . Tresar. M-am inselat , sau este adevart ? S-a intors? .
Ma pun in pat langa cainele meu Nero , Si il intreb daca o sa vina iar soarele . Adorm, si patruns in lumea imaginatie, a fictiunii, intr-o lume viu colorata .
- Esti bine ? aud o voce de sus .
- Cine e ?
- Soarele....
Ma sperii.
- Cum ai putut sa ne lasi singuri acolo intr-o gaura neagra plina de suflete triste ?
- A venit toamna , cu alaiul ei auriu cu gutui in puf , cu toate bunatatiile , iar voi ar trebuii sa fiti fericiti , pentru ca in curand o sa vina iarna.
-Asa este cum spune el ! Din dreapta mea un trandafir alb.
- Esti sigur ? spun eu .
- Da foarte ...sigur .
- Fii atenta cum facem : iti promit ca o sa negociez pe o luna de vacanta cu iarna si daca o sa imi dea acordul o sa vin mai devreme .
- Asa sa faci !!! In fata mea totul se face alb , iar eu tresar din pat . Ma uit pe geam si in gandul meu ma gandesc la ce a spus soarele si-mi zic :
Sper sa fie adevarat ce a zis ....

 Predut Alexandra , clasa a VII-a A (Etapa II)

Partea 1:

In poezia " Gluma" de Ana Blandiana, natura, lumina, joaca si fericirea se impletesc intr-un decor de poveste.
Cautarea fericirii inseamna adevaratul sens al existentei umane. versurile creeaza o atmosfera de blanda visare in care emotia si starea de bine se simpt inca din primele cuvinte ale poeziei.
Mesajul nu este greu de descifrat. Trebuie doar sa ai putina imaginatie si cel mai important trebuie sa iti asculti sufletul.
Poezia te invata sa-ti lasi mintea si inima intr-o adanca visare si sa gandesti la lucruri naturale: gradina, lumina, cerul, florile, jocurile si multe altele.
Acestea sunt lucruri pe care doar in copilarie poti sa le intelegi, poti sa le asculti... sa le simti... numai si numai in copilarie.
Oare cati oameni mai dau importanta naturii? Eu cred ca nu sunt foarte multi. Dar de ce? Pentru ca nu au rabdarea sa o asculte si sa o inteleaga... sa fie prieteni cu ea, dar autoarea Ana Blandiana a stiut cum sa puna in lumina multe aspecte ale naturii si a tot ce este frumos, magic si viu si sa imbogateasca intregul " Univers al creatiei" prin poezii marete pline de faima, fericire si culoare.
Predut Alexandra , clasa a VII-a (Etapa II)
Partea 2:

Titlu: Calatoria fericirii

Stau in gradina, intinsa pe iarba. Vantul adie pe langa mine si imi sopteste tot felul de poezii la ureche. Dusa de valul copilariei , gandind spre lucruri marete, adorm. O pata alba de lumina mi se arata in fata ochilor. Incerc sa o ating,sa vad ce este,dar se indeparteaza din ce in ce mai mult de mine.Alerg...vreau sa o prind,dar nu ma lasa.Ma impiedic,dar nu renunt.Cred ca vrea sa se joace cu mine,dar nu prea imi place.
O crapatura se vede in zare.Pata de lumina se indreapta intr-acolo."Sa merg?.....Sa nu merg?".Totusi merg.
Observ,pe o piatra,langa un raulet,un copil ca o lacrima,singurul lucru luminos de acolo.
Ma indrept spre el si ii pun mana pe umar cu o oarecare teama:
-Scuza-ma...Cum te cheama?
-Nu am niciun nume...apartin unui copil...unui copil bland,bun,cuminte si harnic.Eu stiu cine esti tu.Zana Maria,zana tuturor sufletelor fericite,m-a trimis dupa tine.Vino sa-ti arat ceva.
Imi intinde mana...o mana mica,firava,alba si fina.Un fior rece imi trece prin maduva spinarii,dar totusi ii cuprind mana.Simt o caldura placuta in picioare.Aceasta caldura se transpune in tot corpul.Usor,usor,ma transform in ceva angelic.Ma simt usoara ca un fulg.Descopar ca acum pot sa zbor.
Copilul cu chip de inger ma trage incet si intram intr-un tunel.Nu pot sa vad nimic.Ma sperii.Vad o luminita aproape stinsa.Acea luminita se face din ce in ce mai mare.Ajungem la capatul tunelului si vad ce ochii si mintea nu imi permisesera sa imi imaginez.Sunt uimita.Acest loc este paradisul fara alte comentarii.Totul este la locul lui,perfect asezat.
O mare albastra se intinde pana la capatul acestui tinut.Florile canta,greierii danseaza,raurile susura precum un cor angelic.Pictori de tot felul isi picteaza muzele conturate cu o mantie de lumina."Ce sa fie oare?".
Dar nici bine nu-mi pun intrebarea ca aud o voce calda,blanda...parca vocea mamei:
-Scumpa mea,esti in interiorul unui suflet curat,pur dar mai ales...fericit.Te-am adus aici ca sa vezi cat de linistitor si cat de bine este sa ai o asemenea creatie.Si nu orcine poate sa aiba...numai cei care-si doresc cu inflacarare.
Tu ai vise mari,pure,inocente si cred...nu cred,sunt convinsa ca si sufletul tau face parte din ale mele.
-Multumesc,dar...
-Sttt...Nu imi multumi.Bucura-te...bucura-te de minunata lume a copilariei.
-Staiiiii...vreau sa spun ca...dar,deodata dispare lasandu-ma socata,dar mai ales fericita.
Ma simt o flacara...o flacara care arde mocnind,vrand sa duca la bun sfarsit orice gand,orice idee.
Imbratisez pe acel copil,dar el dispare.Incet,incet,totul dispare."De ce?Nu vreau!Sunt prea fericita acum!"
Tresar.Ma uit in jur.Imi vad gradina."De ce?Eu parca eram altundeva."
Imi dau seama ca a fost doar un vis...un vis din care nu vroiam sa ma trezesc."Ce pacat!Macar am ramas cu imaginea acelui loc splendid si cu vorbele acelei femei care m-a socat."
O sa meditez toata viata,si de cate ori imi este greu sau o iau pe cai gresite,imi aduc aminte de acest vis si am reculeg.Sper ca toata lumea sa inteleaga macar o parte din ceea ce am imprimat pe fila,si sper ca si in sufletele multor oameni.

Gherghina Ovidiu , clasa a VIII-a A (Etapa II)
Partea I
"Poezia Anei Blandiana penduleaza intre candoare si spirit lucid, intre tulburare si senin, între spaima si revolta, reusind însa de fiecare data sa spiritualizeze emotia" , afirma Eugen Simion.
Poezia "Gluma" de Ana Blandiana este o opera lirica, in care autorul, in ipostaza eului liric isi exprima direct ideile, gandurile si sentimentele.
Prima strofa incepe cu elogierea copilariei, de catre Ana Blandiana, intr-un mod metaforic. ("Ploua soare peste mine/ Si ma uda cu lumina/ Eu in joc stropescu cu soare/ Coala zarilor,velina."). Soarele, simbol al seninatatii, al bucuriei, marcheaza prezenta copilariei, aceasta avand aceeasi valoare simbolica ("Eu in joc stropesc cu soare"). Ploaia, folosita tot metaforic, simbolizeaza, in poezie, copilariei, prezenta in sufletul oricarui om ("Ploua soare peste mine"). Peisajul este sublim, plin de lumina si bucurie aflat sub supravegherea vazduhului fin. ("Coala zarilor, velina")
Strofa a doua capata o oarecare ingrijorare. Primul vers acapareaza intreaga strofa, fiind cel mai semnificativ. ("Ce-am facut?! Cum s-o ascund") Eul liric joaca rolul unui adolescent, ingrijorandu-se de starea sa emotionala, copilaria avand, inca, efect asupra lui. ("Pata galbena, arsura/ Peste tenta de lumina") Putem spune ca infantilitatea, copilaria nu depinde de varsta pe care o ai si ca oricat de batran ai fi, in suflet exsita o urma a copilariei cu nuantele sale luminoase si uimitoare.
Poezia continua cu anxietatea eului liric fata de problema copilariei.("Nu se duce. Ce sa fac?") Raspunsul la aceasta intrebarea este negativ, trist, de necrezut. ("Sufletu-l mototolesc/ Si-l fac carpa ca sa sterg/ Soarele copilaresc") Conturul strofei devine trist, cititorul fiind martor la maltratarea copilariei de varsta adolescentina. Rivalitatea este mare intre cele doua categorii de varsta, Ana Blandiana evidentiind in amanunt aceasta lupta, folosind tente negative.
In strofa a patra si a cincea lupta persista, insa copilaria da semne de viata si incet-incet isi incepe suprematia fata de adolescenta. ("E din ce in ce mai mare"). Siretlicurile incercate sunt zadarnice, deoarece copilaria inseamna iubire, iar iubirea este infinita, intotdeauna poti gasi un strop de iubire, care, cu timpul, va crea o "pata" mare, cititorul fiind captivat de acest fenomen, dorind sa citeasca poezia pana la capat pentru a afla finalul. ("Sterg mereu si-n zari lumina"; "Zarea as putea s-o-nghit/ Si ar fi ascunsa bine/ Dar mi-ar lumina tot corpul/ Si-ar putea ghici oricine)
Finalul poeziei este pasnic. Securea razboiului este ingropata, autoarea renuntand la lupta dintre cele doua rivale. Ana Blandiana intreaba cititorul, indeosebi copiii, dak acest pact este un lucru bun, nefiind sigura de alegerea sa.("Ei, si daca ar ramane/ Inca-un soare,ce ar fi ?/ N-o sa planga - nu-i asa? -/ Nimeni dintre noi , copii.")
In aceasta opera, eului liric se confeseaza atat prin verbe si pronume la persoana intai(''mine''; ''ma''; ''am facut''; ''sterg'') cat si prin substantive si adjective folosite cu sens figurat.
Imaginile vizuale sunt imbinate cu cele motorii creand un univers mirific, ce sunt realizate cu ajutorul figurilor de stil ce au rol de a amplifica splendoarea imaginilor artistice, punand in lumina ideea poetica si desavarsind-o. (''Ploua soare peste mine''; ''Coala zorilor, velina''; ''Pata galbena, arsura/ Peste tente de lumina,/ Peste zari ma dau de-a dura'')
Elementele de prozodie: sase strofe a cate patru versuri, rima semiimperecheata, masura de opt silabe, contribuie la desavarsirea acestui peisaj sublim..
Nichita Stanescu afirma ca „Arta scrisului incepe de acolo de unde fraza scrisa este apta sa retina in ea senimente puternice.”

Vatui Adrian ,clasa a VIII–a A(etapa 2)
Partea I
“Ana Blandiana creeaza o lume miraculoasa, stralucitoare […]. La prima vedere am putea spune ca lumea evocata de poeta este cea mai buna dintre lumi. Nu e insa asa, pentru ca o angoasa discreta, dar mereu perceptibila, infioreaza fiecare atom din acest univers zugravit in alb tragic. Aceasta angoasa e de natura filosofica si ea provine din constiinta scindarii existentului, a dedublarii fiintei.” (…) afirma Valeriu Cristea.
Fiind o contemporană desăvârşită,creaţiile Anei Blandiana se caracterizează prin sinceritate şi rafinament,postmodernismul reprezentând un curent literar care îi determină pe scriitori să îşi construiască propria reacţie:una esenţialmente culturală ,livrescă a citatului intertextual şi a parafrazei.
Poezia ,, Gluma” de Ana Blandiana este o creatie lirica, in care eul creator isi exprima in mod nemijlocit starile sufletesti, emotiile si reactiile fata de diversele situatii.
Poeta incearca sa ridice cateva intrebari legate de ceea ce se ascunde dincolo de copilarie, de ceea ce inseamna lucrurile cu adevarat grave, pentru copii… “Ce-am facut?! Cum s-o ascund/ Nu se duce.Ce sa fac?/ Ei, si daca ar ramane
Inca-un soare,ce ar fi ?”.
Intrarea in lumea tainica a creatiei, a imaginatiei asociata cu o oarecare spaima ajuta la formarea glumei ce invaluie intreaga poezie. “N-o sa planga - nu-i asa? / Si-ar putea ghici oricine”.
Epitetele “soarele copilaresc”, “pata galbena” sugereaza misterul care invaluie universal si adancimile insondabile ale sufletului copilaresc.
Repetitia cuvantului “soare” are in poezie valoare cumulative, dezvaluind alaturi de termenul “copilaresc”, stransa corelatie dintre cele doua.
Poezia este conceputa ca o adresare directa catre cititor, reusind astfel sa-i capteze interesul.( “Ce sa fac?”/” Cum s-o ascund”).
Elementele de prozodie reprezentate de cele sase catrene cu rima semiincrucisata si masura de opt silabe, contribuie la desavarsirea acestui tablou fictive, incarcat de sentimente.
Ritmul si muzicalitatea textului au un farmec ce provoaca in sufletele noastre de cititori acea tensiune necesara pentru ca mesajul poetic sa fie primit si inteles.

Partea II
Suna atat de frumos, cand spui poveste de iubire
Simti ca se umple sufletul de fericire
Pare ceva atat de simplu
Dar totusi este complicat.
Tu esti o raza de soare,
O floare ce nu moare,
Un suflet fara mormant,
Ce bantuie pe fiecare
Si dainuie dintr-o iubire mare.
El era altceva
Un altceva ce contraria lumina,
Un demon al intunericului
Ce-andragostit lulea
Schimbandu-si astfel perspectiva
Si iubind parca mai mult viata.
Fericirea, da,
Este cea care le-a inseninat inima .
Le cantau ingerii la harpe
Ar fi mers impreuna pana si-n gaura de sarpe
Doar sa se tina-n brate si s-auda-n noapte
Unul de la altul
Cele mai frumoase soapte.
Iubire si fericire
Par niste cuvinte cheie
Dar nici nai idée
Cand sare prima scanteie, se-aprinde si dispare
Lasandu-te fara suflare.
E asa de simplu,
E asa de firesc.

MITITELU George Antonio, cls. A VI a B(Etapa II)

Partea I
Poezia „Gluma” de Ana Blandiana evocă lupta dintre aspiraţiile nevinovate ale sufletului unui copil şi luciditatea conştiinţei mature, tendinţa acesteia de a ascunde acele vise care îl fac pe un copil „altfel”.
În pozie expresiile „soarele”-izvorul luminii, „coala velină”- puritatea sufletului copilăresc evidenţiază trăsături ale sufletului copilului. „Pata galbenă” pe care încearcă să o ascundă autoarea simbolizează diversitatea, căldura şi candoarea sufletului. Se remarcă încercarea permanentă de a ascunde aceste aspiraţii, teama ca ceilalţi să nu vada „ sufletu-l mototolesc”. Dar sufletul copilului este atât de pur că nu poate fi ascuns „ şi-ar putea ghici oricine”. În final poeta transmite ca un mesaj „dacă ar mai fi un soare , nimeni nu ar mai plînge”, puritatea sufletului este tot ce rămâne şi trebuie să o lăsăm să strălucească.
Partea II
Copilaria
Ce frumos e sa fi copil. Sa alergi pe deal. Sa te simti mereu bine. Sa ai parte de aventuri si de mistere de dezlegat.
Cand ma plimbam pe deal, am gasit un copac si ma-m asezat sub el. Obosit, am adormit. Am inceput sa visez. Ma vedeam in viitor, cand eram adult. Era oribil. Nu ma distram cu prieteni, nu mergeam la petreceri, aveam tot felul de indatoriri la fel ca si bunicii mei.
Din ochii mei curgea o cascada de lacrimi cristaline. Cum adica sa cresti fara voia ta? Copilaria este cel mai frumos moment al vietii. Cum sa renunti la ea? Nici nu ma pot gandi la asa ceva. Sa nu mai alergi pe deal. Fara distracti? Nu vreau sa traiesc asa. Desi era groaznic ce vedeam, trebuia sa se intample.
Dar eu nu vreau sa-nfloresc. Vreau sa raman asa. Vreau sa trec, sa zbor peste aceasta transformare. Atunci aud ceva:
-Toni! Ce faci aici?
-Robert! Uite am adormit. Am avut un cosmar.
-Ce cosmar?
-Am vista ca eram adult.
-Si de ce este asa groaznic?
-Nu te distrezi deloc. Nu mergi cu prieteni pe deal sa joci leapsa, nu mai faci glume pe seama colegilor, deci era oribil. Copilaria se duce ca roua.
-Este groaznic. Copilaria este ca si ploaia. Trece, dar nu mai vine. Atunci vine alta ploaie: adolescent.
Cu Robert m-am indreptat spre casa. In drum spre casa, am vazut o vecina. N-o mai vazusem pana atunci. Era inalta, putin grasuta, nu chiar batrana, cam de varsta mijlocie. Ea spala rufele. Langa ea statea o pisica alba, cu ochi mari si stralucitori, nasul mic, gura mica, era un pui. Femeia parea asa de obosita. Am strigat-o si i-am spus:
-Buna ziua! Vreti sa va ajutam?
-Buna ziua, copii! Ati face voi asta?!
-Da.
Dup ace am terminat ne-a invitat in casa. Ne-a servit cu niste suc si prajituri. Ea a inceput sa ne vorbeasca despre copilaria ei. Ce frumos era. Copilaria este cel mai frumos moment al vieti.
Copilaria n-o vom uita, nu ne mai intalnim cu ea. Astazi e ziua cand ne despartim de ea! Noi cu emotii traim această clipă. O poveste care te prinde, apoi te lasa. Sa mai colind padurea-n lung si-n lat. Sa mai visez frumos. Sa ma bucur de surprizele frumoase de Moş Nicolae şi Moş Crăciun. In ce vis? In ce lume? Sa stau noaptea sa numar stelele. Copilarie, o dulce copilarie de o puritate senin albastrie, unde pleci copilarie?

Unde pleci?

Unde pleci copilărie?
Cu ale tale clipe dulci?
Vrei să-mi furi poveştile
Să-mi tulburi gândurile?

Vrei să pleci fără de veste?
Să-mi iei dorul de aventuri!
Să-mi iei visele inocente!
Să le duci în alte lumi?

Dar ...o să te-ncui eu bine
În cămara neştiută a sufletului meu,
Voi avea grijă de tine
Să rămâi a mea mereu!

Şi-apoi cum de vrei să pleci?
Scumpa mea copilărie!
Să mă laşi străin pe veci
Într-o lume cenuşie?!

Fierbintu Cristina clasa a VIII-a A -etapa 2

partea 1
Comentariu

Poezia ,,Gluma’’ este scrisa de Ana Blandiana, o importanta scriitoare romanca.
Intreaga opera este o dorinta a eului liric de a avea din nou sufletul unui copil, fragil si vesel.
Primele versuri il introduc pe cititor in lumea poetei. Personificarea ,,ploua soare peste mine si ma uda cu lumina’’ prezinta caldura , izvorul luminii si al vietii. Acesta apare si ca un simbol al invierii si al nemuririi. Se creeaza o imagine visual-dinamica prin care este surprinsa puterea caldurii din sufletul eului-liric. Exista doua definitii metaforice care o evidentiaza. Prima ,,soarele’’ fiind inima ce fixeaza momentul descris si a doua ,,lumina’’ ce reda speranta si dragostea.,,Eu in joc stropesc cu soare/coala zarilor, velina’’ sugereaza puterea, linistea absoluta,dar si armonia culorilor ce ii cuprind inima eului-liric: soarele e galben, iar velina, alba,fina si lucioasa. Aceasta doreste sa ascunda dorinta de a avea sufletul tanar, insa el nu dispare ,,nu se duce! Ce sa fac?’’, in timp ce repetitia ,,peste tenta de lumina/peste zari ma dau de-a dura’’ reda infinitul si profunzimea lui. Metafora ,, carpa sufletului insa/toata-I imbibata-n soare’’ invaluie intreg peisajul dandu-I un farmec aparte unde iubirea si caldura copilariei nu pot fi sterse, dorinta ei din ce in ce mai profunda ,,sterg mereu si-n zari lumina/e din ce in ce mai mare’’. Hiperbola ,, Zarea as putea s-o-nghit / Si ar fi ascunsa bine / Dar mi-ar lumina tot trupul / Si-ar putea ghici oricine’’ reprezinta maretia si ardoarea pentru a sti doar ea ca inca tanjeste dupa copilarie. Jocul este aici o manifestare oarecum sagalnica a bucuriei, cuvantul ,,lumina’’ reprezentand viata magica. El relifiaza starea de echilibru, armonia relatiei om si natura, cosmic si terestru. Metafora ,,ei, si daca ar ramane inca un soare..? sugereaza tineretea, galbenul fiind un simbol al adolescentei si al nemuririi divine.
Epitetele, personificarile, metaforele si hiperbolele contureaza un tablou linistit, plin de caldura sufleteasca si vesnic. Ele au realizat imagini artistice redand o miscare continua, plina de viata transmitand bucurie si armonie. Predomina cele vizuale: ,, Ploua soare peste mine/Si ma uda cu lumina’’, ,, Nu se duce.Ce sa fac?Sufletu-l mototolesc/Si-l fac carpa ca sa sterg’’.
Intreaga poezie este o metafora ce are un singur scop: copilaria.
Titlu poeziei ,,Gluma’’ sugereaza neincrederea poetei de a avea din nou sufletul unui copil. Prin semnificatiile adanci poezia il justifica transmitand sentimente de iubire,liniste si de fericire. Astfel, titlul e in concordanta cu mesajul poetic.
Eul-liric isi face simtita prezenta prin verbe si pronume la persoana I: ,,ma uda’’, ,,eu in joc stropesc’’, ,,ce-am facut? Cum s-o ascund?’’.
Ritmul trohaic si muzicalitatea au un rol important in descrirea versurilor. Rima semi-incrucisata si masura de opt silabe contureaza si mai mult ideea poetica.
Asadar , lectura Anei Blandiana determina toti cititorii sa profite de copilarie si mereu cand au ocazia sa-si simta sufletul tanar, sa fie mandri si fericiti deoarece aceasta niciodata nu va disparea, nici ,, daca-l fac carpa ca sa sterg/ soarele copilaresc.’’
partea 2

Sufletul unui copil

Ce e asta? Sunt intr-un loc intunecat, nu e nimeni, doar eu.
Ma intind pe asa zisa podea si inchid ochii. Dintr-odata simt ca ma misc si ii deschid. Nu-mi dau seama ce se intampla pana cand vad o luminita. Sunt brusc aruncata printr-un tunel, ajungand intr-un lac. Stiu sa inot, dar ceva ma trage in apa adanca. Parca ar fi infinita, observ pestii cu solzii de smarald ce sunt in armonie, dar niciunul nu vine spre mine. Oare ce se intampla? Privesc spre cer, si vad cum sunt despartita de ceva formand in jurul meu un cerc. Incredibil e ca sunt in mijlocul lacului si pot vorbi si respira. Incercand sa ies, deodata toate broscutele cu ochii negri si mici ca neghina ma privesc si-mi zambesc. Pe fiecare dintisor scrie cate un cuvant ,,am fost la cinema pentru a-mi sarbatori ziua’’. Acestea imi cunosc viata. Cum e posibil? Un fluture cu aripile colorate ca un curcubeu ma scoate din lac si-mi surade. Ma asez pe el si zborr! De sus se vede un peisaj mirific cu multa verdeata, pata galbena e din ce in ce mai puternica, albastrul cerului te face sa te linistesti, sa uiti de tot. Apa limpede are miscarile ei continue ce te duce in alt taram. Observ ca fluturele merge din ce in ce mai repede, vad un punct negru si ceva imi spune ca voi ajunge de unde am venit. Nu vreau asta asa ca sar de pe fluture ajungand iar in locul intunecat, insa vad cum zidurile se prabusesc, facand loc peisajului plin de viata, acum predominand rosul, culoarea dragostei. Nu e nimic negru, nimic trist, doar fericire, amuzament, totul e perfect si totusi, oare ce e acest loc? Oare e un vis sau….si in acel moment o lumina alba se indreapta spre mine si ma duce spre bolta cereasca intrand intr-un curcubeu. Inchizand o secunda ochii, totul dispare.
Ma trezesc pe iarba pufoasa cu pixul si caietul in mana oprindu-ma la fraza ,,sufletul meu fericit arata ca…’’ si brusc zambesc. Imi dau seama ca tot ce vazusem era chiar el. Apa limpede era sufletul meu, pestisorii si broscutele erau intamplarile mele, culorile ma reprezentau: rosul,galbenul,albastrul si verdele sugerau starea mea in acele momente, in timp ce intunericul era nesiguranta,frica.
Ce n-as da sa mai vad inca o data inima mea si inca a altcuiva pentru a vedea care e diferenta!


Oprea Alexandra Andreea , clasa a VI-a A(Etapa II)

Partea I :

Autoarea Ana Blandiana , rascolita de nostalgia inocentei pierdute, trateaza tema jocului in poezia "Gluma" .
Sentimentul puritatii exprimat inca din prima strofa("Coala zarilor velina") se impleteste cu nostalgia , lumina , simbol al sperantei omenesti "Ploua soare peste mine / Si ma uda cu lumina" .
In strofa a doua , autoarea ar vrea sa ascunda urmele copilariei , dar nu poate "Ce-am facut?!Cum o s-ascund / Pata galbena , arsura " .
Sufletul devine o unda transmateriala , folosit pentru a sterge prin intermediul unei carpe iluzorii "lumina" din zari "Sufletu-l mototolesc / Si-l fac carpa ca sa sterg / Soarele copilaresc . " .
Dar soarele poate ramane pentru a lumina lumea , unde doar copii se pot ocupa de aceste fapte transcedentare "Ei , si daca ar ramane / Inca-un soare , ce ar fi ? /N-o sa planga - nu-i asa ? - / Nimeni dintre noi , copii . "
Toata poezia este o metafora , prin intermediul acesteia autoarea reuseste sa puna in evidenta , jocul copilaresc pierdut odata cu trecerea timpului , dar acolo in adancul sufletului mai exista "o pata" care nu poate fi ascunsa.

Partea II:

Suflet fericit sau de argint ?

Intuneric . Prea intuneric .Orice sunet ma nelisnitea . Vantul batea neincetat , iar luna stralucea mai puternic ca niciodata .
Sa merg la o plimbare ... asta a fost primul meu gand , era peisajul pe care mi-l imaginam mereu .
Semana cu peisaj dintr-un film de groaza , mai mult sau mai putin .
Bufnitele erau pretutindeni .
"Lumina alba" a lunii crea o poteca spre niste "ape adanci" . Am mers pe poteca cea alba , de argint .
Suprafa uneia dintre ape , semana cu o poarta deschisa ce patrunde intr-o lume dominata de miscarea fulgilor de zapada , scaldata in lumina albului imaculat . Am decis sa intru .
Peste tot era numai zapada . Daca te uitai prea mult la fulgii de zapada , aveai vaga senzatie ca plutesti printre acestia .
Am gasit o pancarda aurita si rupta pe care scria "suflet" .Era aurita ca "soarele copilaresc" . Mi s-a parut destul de ciudat , dar am decis sa merg in continuare .
Am gasit niste case de zapada , un fel de igluuri , cu multi oameni de zapada in jurul acestora . Casele erau goale . M-am uitat inspre "coala zarilor velina" , dar nu era nimeni si nimic . Am gasit o alta pancarda . Dar era rosie ca focul si scria "fericit" . Rosu simbolizand culoarea focului , a sangelui , a sufletului si a inimii .
Parca un om de zapada a murmurat "suflet fericit" . Cel putin asa mi s-a parut . M-am gandit putin si daca unesc cele doua pancarde rezulta "suflet fericit" . Intr-adevar ... asa ar putea arata suflet fericit al unui om de zapada .
Mai merg putin si gasesc o alta pancarda rupta , dar de cristal pe care scria "de argint" .
Soarele a soptit "suflet de argint" .
Am realizat ca pentru omul de zapada , acest loc era un "suflet fericit" , iar pentru soare , un "suflet de argint" .
Pentru mine era tot un suflet fericit . Era linistit , alb . Alb fiind culoarea primilor pasi ai sufletului , o culoare pozitiva , ce actioneaza asupra sufletului si provoaca linistea absoluta .

Stefan Dana , clasa a VI-a A (Etapa II)

I.Scriitoarea Ana Blandiana imbina realul cu fictiunea,reusind astfel sa aduca imaginatia spre noi cai captivante.”Poeta are o filozofie.”,dupa cum apreciaza Alexandru Piru.
Opera este lirica,gandurile si sentimentele de fericire,dar ireale,fiind exprimate in mod direct.
Micul univers al copilariei renaste,in concordanta cu lumina ce se vede din zari si care,prin simpla ei stralucire,o atrage asa de mult.
In poezia “Gluma”,stransul lant al epitetelor “coala zarilor”,”pata galbena”,”tenta de lumina”,”soarele copilaresc”,”carpa sufletului”,accentuat de personificarea “ploua soare si ma uda”,creeaza atmosfera naturii,a vietii si linistea absoluta a vazduhului.Imaginile artistice aduc o nuanta cotidiana a unui cadru vesel si puieril. Predominante fiind cele vizuale,cititorul isi poate inchipui scenele sfioase,prezente in mintea ganditoare a scriitoarei.
Aceasta relateaza la persoana intai.
Modul de expunere predominant este descrierea,copilaroasa autoare traind pentru cateva momente intr-o lume paralela,fericita,dand ecou atmosferei de vis.
Titlul sugestiv arata “gluma” dintre fata si cerul liber brazdat de nori.
In prima strofa,Ana Blandiana isi exprima dorinta nesfarsita de a trai permanent intr-o lume plina de naivitate si nemurire.Pentru asta,poeta ii cere ajutor soarelui:”Ploua soare peste mine/Si ma uda cu lumina”.
In a doua stofa,autoarea isi exprima oful,aceasta arzandu-se cu razele sensibile: “Ce-am facut?! Cum s-o ascund/Pata galbena,arsura”.
A treia strofa semnifica zbuciumul sufletesc al scriitoarei,ce se framanta grav de un singur lucru:” Nu se duce./Ce sa fac?/Sufletu-l mototolesc/Si-l fac carpa ca sa sterg/Soarele copilaresc”.
Vazand ca,in zadar aceasta se straduieste,cu sfiala,afirma:” Zarea as putea s-o-nghit/Si ar fi ascunsa bine”,totusi,acest gand este exclus:” Dar mi-ar lumina tot trupul/Si-ar putea ghici oricine”.
In ultima strofa,prozatoarea renunta,intrebandu-se:” Ei, si daca ar ramane/Inca-un soare,ce ar fi?”.
Aceasta reprezinta frumusetea spiritualitatii,luminata de inca un soare bland peste chipul altui univers.



II.Dus de vant,inainte si inapoi

Ce poate insemna un suflet fericit?
Ei bine,dupa caracteristici,acesta este omul spiritual,fara griji.
Viata simpla,vesela,lipsita de obligatii costisituare,reprezinta strict copilaria,dar cum nimeni nu mai profita de aceasta,decat in momentul in care se sfarseste,as putea spune ca suflet fericit este acela care beneficiaza din plin de momente in care nimic nu mai conteaza,totul este nul in jur,iar presiunea este eliberata.Un suflet fericit reprezinta acela care,pentru doua momente,se inchide in lumea sa interioara,pe care,fiecare si-o poate imagina.De asemenea,acest univers,unde toti si toate dispar,ramanand doar clipele pe care merita sa le traiesti,este definit ca fiind ireal.Daca as putea,as scrie pe o coala magica,coala zarilor,toate dorintele necesare pentru a creea aceasta lume imaginara.Folosind cerneala feerica,acestea s-ar indeplini pe loc,fara ca nimeni sa nu se straduiasca.La ce as putea ravni:o vale plina cu camelii,un rau cu apa nepatata,un munte ce ar ascunde toate secretele lumii sau cel putin un cer fara urma de furtuna.Florile sa danseze,apa sa murmure,muntele sa recite poezii,iar cerul,calm,sa strabata planeta.Dar precum nu este posibil,acestea se inchid in universul meu,fara ca macar sa pot visa la ele.
Astazi,simplu,se poate privi vazduhul,la rasarit si la apus,vazandu-se acea pata galbena,singura linistita,si la locul ei.Tenta de lumina ce se abate asupra tinutului,nici ea la fel de vie,se cutremura la plansetele naturii.Le poate auzii chiar mai bine,ca pe niste strigate de ajutor.
Sufletul fericit,precum un tot unitar,se poate interpreta in multe feluri.In al meu,acesta este visul unic al fiecarei fiinte.

DANCIU MARIAN VALENTIN
CLASA a VII a A etapa a II a
GLUMA

Poezia „Gluma”, scrisa de Ana Blandiana este o opera lirica, deoarece autorul isi exprima in mod direct gandurile , ideile si sentimentele.
Mesajul pe care il transmite Ana Blandiana in aceasta poezie este bucuria de a trai jocul, simbol al copilariei exprimand sinceritate, bunatate si puritate.
O trasatura importanta este prezenta eului liric : pronumele si verbele de persoana I : „mine” , „ma” , „eu” , „stropescu” , „am facut” , „ascund” , „ma dau” etc.
Figurile de stil , precum „ ploua soare” , „ ma uda cu lumina” , „sufletu-l mototolesc” , „soarele copilaresc”, „zarea as putea s-o inghit” genereaza imagini artistice sugestive , care pun in lumina ideea de joc , manifestare a unei copilarii fericite.
In prima strofa , soarele , izvorul luminii si al caldurii devine material : „Ploua soare peste mine/Si ma uda cu lumina”. Este pusa in evidenta ideea de joc „Eu in joc stropescu cu soare/Coala zarilor , velina”.
Interogatiile „Ce-am facut?” , „Ce sa fac?” evidentiaza trairile profunde ale copilului care incearca sa gaseasca o rezolvare la orice .
Sufletul devine o „carpa” pentru a sterge „soarele copilaresc”.
Versul „Carpa sufletului insa/Toata-i imbibata-n soare” sugereaza sufletul luminos , deschis si fericit al copilului lipsit de griji .
Zarea nu poate fi inghitita pentru ca „mi-ar lumina tot trupul”.
Dar soarele poate sa ramana pentru a lumina lumea banala unde doar copiii ar accepta „Inca-un soare”.
Folosind ca mod de expunere descrierea in versuri , autorul realizeaza un desavarsit tablou in care imaginarul joaca un rol determinant .
Pe langa mijloacele de expresivitate artistica de o rara frumusete, elementele de prozodie : strofe de cate 4 versuri , cu masura de 7-8 silabe, rima incrucisata imperfecta , ritmul trohaic contribuie la desavarsirea acestei poezii.

Viata prin ochii de copil



Nu exista ceva mai minunat, simplu si sincer ca jocul nevinovat al unui copil.
Ochii lui sunt sinceri si sclipesc ca niste ape adanci, gata sa-ti dezvaluie tainele adancurilor.
Ma indepartez din ce in ce mai mult de copilarie, de varsta fericirii.Mi-e dor de jocurile de care nu ma puteam dezlipi, mi-e dor de viata mea fara griji de pana acum pe care simt ca o pierd.
As dori ca fiecare om sa patrunda in adancul sufletului sau si, pentru o clipa, sa-si aminteasca ca a fost candva copil. Deschid fereastra sufletului meu si pasesc la inceput timid, iar apoi sigur pe mine, deoarece imi face placere sa ma intorc in trecut .Soarele, izvorul caldurii isi trimite lumina alba prin fereastra mea. Ma vad asezat pe covorul pufos inconjurat de jucarii mai mari si mai mici.
Amintirile ma napadesc ca o furtuna aparuta din senin.Imi amintesc cum masinutele mele se aliniau pentru a incepe cursa. Si jocul nevinovat incepe. Masina rosie intra in competitie cu cea albastra.
-Nu ai cum sa ma intreci ! Sunt mai noua si mai frumoasa, iar tu esti o masinuta veche si uzata...
Ca sa nu se supere, le las pe amandoua sa castige .
In ochii copiilor, viata este deosebita : este lipsita de griji, sincera si luminoasa , este o lume in care poti sa faci tot ce vrei, sa zbori pana la soare, sa te uzi cu lumina, sa alergi, sa fi fericit.
Copilaria cu jocurile ei este capitolul cel mai frumos din viata unui om.

MITITELU ANDREI, Cls. a VIII a A, Etapa a II- a

Partea I

„Ana Blandiana creeaza o lume miraculoasa, stralucitoare […]. La prima vedere am putea spune ca lumea evocata de poeta este cea mai buna dintre lumi. Nu e insa asa, pentru ca o angoasa discreta, dar mereu perceptibila, infioreaza fiecare atom din acest univers zugravit in alb tragic (culoarea poeziei Anei Blandiana). Aceasta angoasa e de natura filosofica (poeta scrie cu marile carti ale culturii in fata, cu Platon in primul rând) si ea provine din constiinta scindarii existentului, a dedublarii fiintei. (…)’’ afirma Valeriu Cristea, in revista România Literara, 1981
Poezia ,,Gluma’’ este un tablou al copilariei, in care Ana Bladiana isi prezinta sufletul ca pe un loc de joaca pentru razele vesele ale soarelui ,, Eu in joc stropescu cu soare ’’. In prima faza, aceasta isi reneaga sentimentele,, Ce-am facut?! Cum s-o ascund/Pata galbena,arsura ’’ considerandu-le nepotrivite pentru varsta ei ,, Soarele copilaresc’’. In cele din urma da frau liber imaginatiei nepasandu-I de parerile celorlalti ,, Ei, si daca ar ramane/Inca-un soare,ce ar fi ?’’
In prima strofa autoarea cade prada sentimentelor copilaresti, fapt expus cu ajutorul metaforelor verbale ,, Ploua soare ’’ , ,, uda cu lumina ‘’ , ,, stropesc cu soare ‘’. Tot cu ajutorul unei metafore ne este prezentata inocenta sufletului copilaresc ,, Coala zarilor,velina.’’
In urmatoarele doua strofe autoarea realizeaza gravitatea situatiei ,, Ce-am facut?! Cum s-o ascund‘’. Aceasta devine constienta de nepotrivirea dintre varsta ei si sentimentele traite, considerandu-le astfel o slabiciune, una ce trebuie tainuita,, Sufletu-l mototolesc/Si-l fac carpa ca sa sterg ‘’ . Toate aceste sentimente duc la o lupta permanenta intre adolescenta, luciditatea matura a constintei si copilarie, o lume libera, iresponsabila.
In strofele patru si cinci abunda lumina, semn ca sentimentele autoarei devin din ce in ce mai intense,, Sterg mereu si-n zari lumina ’’, ,, Dar mi-ar lumina tot trupul ‘’. Cu toate acestea resentimentele persita asupra poetei, aceasta avand tendinta de a-si ascunde starea euforica ,, Sterg mereu ‘’, ,, Si ar fi ascunsa bine ‘’. Zarea, element cosmic, reprezinta infinitatea iubirii emanate de copilarie, cu rolul de a inzadarnicii incercarea poetei de a-si ascunde sentimentele.
Intr-un final sentimentele acapareaza inima autoarei care hotaraste sa accepte copilaria ca parte din ea ,, Ei, si daca ar ramane/Inca-un soare,ce ar fi ?’’
La desavarsirea acestei creatii lirice contibuie si elemente de prozodie ca sase strofe a cate patru versuri, rima semiimperecheata si masura de opt silabe.

Partea II

În căutarea fericirii

Acum ceva timp am mers cu familia într-o excursie la munte.Nu sunt un împătimit al traseelor montane dar atunci am fost de acord. Conform traseului aveam patru ore de mers. Şi am mers, am mers, drumul parcă nu se mai sfârşea. Mă durea tot corpul, parcă nu mai aveam forţă să-mi mişc picioarele. Nu mai puteam observa nici peisajul mirific ce se desfăşura în faţa noastră, nici cântul păsărilor ce răsuna în văzduh, nici razele soarelui ce creau un spectacol fascinant de lumini printre frunzele de un verde ce- ţi umplea inima de bucurie. Nu ştiam decât că trebuie să merg mai departe. Cu ultimele puteri am străbătut porţiunea cea mai grea din traseu, o potecă îngustă, printre stânci , abruptă ce-ţi tăia răsuflarea.
Deodată poteca s-a sfârşit şi locul ei a fost luat de un peisaj de basm. Nu-mi venea să cred ochilor. Am fost cuprins de o bucurie imensă. Am uitat de oboseală şi am început să alerg pe pajistea ce se întindea în faţa noastră. Era sublim. Mii de flori colorate se iveau prin iarbă creând imaginea superbă a unei rochii de mătase ce ascunde trupul zvelt al unei fete timide. În văzduh, o imagine ce-ţi tăia răsuflarea, un amestec de ceaţă şi nori se întrepătrundeau iar soarele stropea cu lumină acest decor feeric. Simţeam cum îmi bate inima să-mi sară din piept. Priveam în jos spre piscurile munţilor ce se zăreau printre nori iar eu parcă pluteam deasupra lor ca pe un covor zburător. Mă simţeam liber, puternic. Inima îmi lumina tot trupul, se simţea captivă în piept şi ar fi vrut să evadeze, să se bucure şi ea de această privelişte. Cred că în acel moment eram fericit, dar era o altfel de fericire, era diferită de acea fericire pe care o trăiam când eram copil şi Moşul mi-aducea cadoul ce mi-l doream sau mama mă ducea în parcul de distracţii.
Stau şi mă-ntreb, ce este fericirea? Vis? Realitate? Împlinire? Eu cred că fericirea este stare pe care o ai în anumite clipe ale vieţii care îţi taie răsuflarea, care te fac să uiţi de tot şi de toate şi să te simţi bine, puternic, liber. Cred că fericirea în sine nu există dar încercarea de a o atinge merită tot efortul.

TRITESCU ANDREEA GABRIELA, clasa aVIIa A (Etapa II)

Patrea I
Poezia Anei Blandiana este in general Indreptata spre ludic deoarece sufletul poetei viseaza mereu la copilaria pierduta.
Poemul ,,Gluma” porneste de la ideea varstei fericite ce se poate transpune in sufletul fiecarui om.
Mesajul textului poetic este,la prima vedere,vioi si cu tonalitati de bucurie continua.
Poeta pare un copil ce descopera rand pe rand minunile universului,bucurandu-se de fiecare-n parte ca de un nou inceput. Intreaga atmosfera este dominata de lumina, care ,,ploua soare” si mangaie ochii de copil.
Ana Blandiana se joaca cu notiunile, adresand intrebari retorice care la o privire mai atenta simbolizeaza trei etape fundamentale ale existentei omului: trecutul (,,Ce am facut?”); prezentul(,,Ce sa fac?”) si viitorul (,,Ce ar fi?”).
Trecutul este ca un joc frumos în care copilul adora soarele si calatoreste cu el, simtindu-l tovaras ca ,,pata galbena”.
Prezentul aduce in discutie copilaria si inocenta aceteia, dar sufletul nu se mai poate bucura de caldura aceluiasi soare. Dorinta de cunoastere, de intelegere a tainelor universului este sugestiv formulata in metafora ,, Carpa sufletului insa/Toata-i imbiata-n soare”. Copilul nu mai e, dar simte o particica din bucuria trecuta.
Viitorul este putin trist deoarece tinarul (fost copil) incearca sa reinvie trecutul prin ,,inca un soare”. Intrebarea retorica din final atinge sensibilitatea cititorului prin acea tonalitate trista a expresiei ,,Nu-i asa?”.
La nivel stilistic, poezia intreaga este o alegorie a vietii, a timpului care trece necrutator si a neantului.
Mijloacele de expresivitate artistica sunt numeroase, pornind de la imagini vizuale: ,,Ploua soare peste mine”, ,,Zarea as putea s-o-nghit”; figuri de stil precum: metafore: ,, Ma uda cu lumina”, ,,Carpa sufletului”; epitete: ,,pata galbena”, ,,soarele copilaresc”; inversiuni: ,,Eu in joc stropesc cu soare”, ,,Daca ar ramane/ Inca-un soare, ce ar fi?” etc.
Din punct de vedere prozodic, poezia este alcatuita din sase catrene, cu o rima incrucisata si cu masura de 7-8 silabe.

Partea a II a
Zana suflet

Cine poate spune cat de adanc este sufletul unui om?
Cata fericire si cata tristete poata sa ascunda in faldurile sale inima prea plina a fiecaruia dintre noi?
De multe ori astfel de intrebari imi framanta mintea si incerc sa imi dau seama de ce simt ca, in clipele de bucurie, sufletul meu este prea mare si incearca sa zboare din inchisoarea trupului si sa arate lumii întregi miracolul existentei sale.
Lucruri mici precum viziunea unui tandafir imbobocit sau zborul unei pasari in inaltul cerului ating sufletul și-l fac sa vibreze.
Imi imaginez, acolo, in interior, o micută zana, neaparat alba, ce-si zbate aripioarele cu incantare si rade tot timpul.
Acesta este sufletul meu!
După cum zana cea mica se inveselete,imi simt si eu zambetul in priviri si ma gandesc cata lumina si cata frumusete poate sa fie in jurul ei.
Și ,neaparat, in jurul Zanei-Suflet trebuie să existe numai lumini albe si zari fermecate.
Iar soarele ce trebuie să lumineze universul micutei zane descopera taine nebanuite în apele adanci ale sufletului.
Si atunci ma intreb de cata fericire poate sa fie in stare un suflet si cata bucurie poate incape într-un trup micut de zana ce imprastie stropi de soare in intreg universul.

Popescu Roxana Gabriela, clasa a VI-a A [Etapa II]

Partea I

Poezia "Gluma",scrisa de Ana Blandiana are ca tema principala jocul.
Limbajul artistic este sugestiv, cu multe figuri de stil ("coala zarilor velina","tenta de lumina","soarele copilaresc").
"Pata galbena" semnifica soarele care trebuie sters de pe "coala zarilor",cerul. Poeta sugereaza disparitia copilariei care nu se poate lasa in urma.
Caracterul liric al textului este subliniat valorificand muzicalitatea limbajului.
Titlul poeziei dezvaluie subtil continutul ideatic al creatiei artistice.
Modul de expunere predominant este descrierea ,realizata prin folosirea imaginilor artistice si a figurilor de stil care surprind starile fiintei poetice.
Aceasta poezie provoaca o stare de meditatie si de melancolie, mesajul fiind cu usurinta desprins.
In opinia mea, opera literara "Gluma" creaza un fermecator tablou din copilarie ce inspira reconturarea ei.

Partea II


Oare chiar atat de mult am gresit?

Frunzele, soarele si energia, au disparut. O gaura neagra a absorbit totul.
Calc apasat pe covorul de frunze care inconjoara curtea. Fosnetul acela puternic si zgomotos, dar placut, ma linisteste.
O picatura fina de ploaie mi-a atins obrazul. Un fior rece mi-a patruns in corp.
Am fugit in casa. Priveam cum apa curgea usor pe geam. Brusc o lumina alba mi-a blocat vederea. Nu stiam unde ma aflu...Poc!
"Au! Asta a durut!" mi-am spus eu in gand. Am deschis ochii. Am zarit o lume impozanta si mirifica.
-Ce cauti tu aici? m-a intrebat livid, soarele.
-Nu stiu.. Unde ma aflu?
-In dimensiunea unde ne refugiem cand "calatoria" in universul oamenilor s-a sfarsit pentru un timp.
-Nu inteleg...
-Viata e plina de secrete. A trebuit sa plec. Dar ma voi intoarce.
-In regula. Sper sa rasari din nou, curand.
O raza puternica m-a incalzit si m-a condus inapoi acasa. Am observat ca inca ploua.
"Dar de ce? Nu trebuia sa merg acolo. Oare chiar atat de mult am gresit?"
Voica Mihai , clasa a VI-a A (Etapa II)

Partea I:
Autoarea vorbeste despre nostalgia varstei,despre adultul care priveste cu nostalgie spre anii trecuti ai copilariei.Copilaria este etapa in care orice este posibil,copilul poate fi micul vrajitor care poate ascunde soarele,poate inghiti zarea,poate cuprinde orizontul.Lumea vazuta prin ochii unui copil este magnifica,plina de farmec,plina de fericire,de joc si imaginative.Imaginatia copilului transpune realitatea la limita fabulosului,trece granitele traditionale,depaseste orice bariera.
Soarele devine material(Ploua soare peste mine,Si ma uda cu lumina,Eu in joc stropesc cu soare).Sufletul este asemanat cu o carpa imaginara cu care se sterge lumina.Dar lumina nu dispare,avand proprietati deosebite fata de materia obisnuita.
Zarea este un spatiu neexplorat(velina) care urmeaza copilariei, dar care vine prea repede (peste zari ma dau de-a dura).Soarele ramane sa lumineze in continuare aceeasi lume banala in care doar copiii se pot juca si pot visa.

Partea a II-a:
Sufletul fericit

A calatori inseamna a explora o lume noua,dar a calatori in adancul unui suflet fericit este ca si cum ai face o calatorie intr-o lume ferfecta, inconjurata de armonie.
Sufletul fericit este ca o explozie de artificii,zgomotoase dar placute,colorate,care te vrajesc.
Fericirea sufletului se simte,se aude ca sunetul unor clopote de sarbatoare ,toata lumea trebuie sa stie ca fericirea trebuie aratata,laudata,impartasita.
Atunci cand suntem fericiti,sufletul vibreaza,tremura,canta,sopteste tuturor cuvinte frumoase.
Suntem fericiti cand cei din jur ne iubesc,ne rasfata,iar rasetele noastre inocente rasuna precum clinchetele clopotelelor de iarna:Suntem incantati cand vine Mosul si fericirea simtita cand deschidem cadourile nu se poate exprima in cuvinte.Este atat de mare incat tipam de bucurie,topaim,radem cu pofta.
Fericirea poate fi simtita in multe feluri.Si cel mai important:fericirea este gratuita!Nu ne costa nimic sa fim fericiti.Un suflet fericit este ca un soare de vara,cald si linistit.

Barbu Diana , clasa a VII-a A [Etapa a II-a]

Partea I
„Gluma” , da . O gluma, o joaca defapt .
In poezie , autoarea , Ana Blandiana , se joaca cu soarele si „pateaza” cerul , dupa care incearca sa ascunda fapta , facand-o astfel evidenta .
Poeta se joaca cu timpul , adresand intrebari retorice care reprezinta trecutul („Ce am facut?”) , prezentul („Ce sa fac?”) si viitorul („Ce ar fi?”).
Trecutul reprezinta copilaria , unde copilul se joaca , se distreaza impreuna cu soarele , considerat de el „pata galbena” .
Prezentul este putin mai trist , caci sufletul nu mai recunoaste soarele , distantandu-se de el din dorinta de cunoastere , care este reprezentata sugestiv in metafora „Carpa sufletului insa/Toata-i imbiata-n soare”. ‚
Viitorul este relativ tragic , caci , odata cu trecerea copilariei , tanarul incearca sa inveseleasca peisajul creand „inca un soare” . Insa tristetea este simtita prin tonalitatea expresiei „Nu-i asa ?” .
Mijloacele de expresivitate sunt numeroase , de la imagini vizuale („Ploua soare peste mine” ; „Zarea as putea s-o-nghit”) , la epitete („pata galbena” ; „soarele copilaresc”) , metafore („Ma uda cu lumina” ; „carpa sufletului”) , etc .
Din punct de vedere prodzodic , poezia este alcatuita din sase catrene , cu rima incrucisata si masura de 7-8 silabe .

Partea a II-a
Si ce daca realitatea nu e de acord ?!
Ploua . Ploua cu lacrimi , cu sentimente nespuse , cu ... tristete . Lumanarile plapande ale vietii palpaie , gata sa se stinga si sa se piarda in intuneric . Si , pana la urma .. ce daca ploua ? Ce ne intereseaza pe noi ? Poate nu ne intereseaza , dar ne afecteaza . Ce ? Tacerea asta ucigatoare , indiferenta , intunericul , tristetea . Sau poate ... doar ploaia .
Intr-o astfel de zi , cred ca fericirea plange si ea . A incercat sa intre in sufletele oamenilor , dar se pare ca tristetea si pesimismul acapareaza tot . Si libertatea , cu aripile sale colorate , vii ? Doarme . Zace . Sufera . Poate ca nu merita sa suferi asa . Sau poate ca da . Este interpretabil . Pentru mine , conteaza . Ma afecteaza . Ma intereseaza , pentru ca ma distruge ; acest sentiment ma demoralizeaza . Pur si simplu .
Intr-o astfel de zi am incercat sa visez , cu ochii deschisi . Dar cum sa reusesti ?! Am incercat sa privesc dincolo de nori si sa gasesc soarele . Dar de ce nu se poate ?! Se pare ca doar mintea mea vrea o schimbare .
Ma plimb prin parc . De cateva ore merg prin ploaie , cu capul in jos , cu mainile in buzunare . Parcul e gol . Doar o mama impreuna cu doua fetite se grabesc sa ajunga acasa . Nu pot sa ma pun in calcul , pentru ca mintea mea e departe . Viseaza la o zi de vara . Viseaza la fericire . Si poate ca doar visand poti infrunta realitatea cruda . Da , asta e . Ma opresc . Inchid ochii .
Vad soarele . Vad un cer albastru , un cer care , chiar daca nu se deschide pentru a te lasa sa patrunzi cu privirea pana la capatul eternitatii , tot este perfect . Este perfect pentru ca tu l-ai creat , din puritatea ta , cu imaginatia ta , cu vointa ta . Si vad o campie . O campie nesfarsita , cu iarba verde . Si aici pot sa alerg , sa simt , sa zbor , sa traiesc . Pentru ca , mereu , casa mea va fi acolo unde sufletul se simte cel mai bine . Unde simte fericirea , libertatea , dragostea , pacea . Unde e linistit si unde se simte in siguranta .
Adica ... ce daca realitatea ma alunga ?! Pot mereu sa vin in lumea mea . Realitatea nu imi poate zdrobi fericirea . Poate sa incerce , dar cu siguranta nu va reusi .

Barbalata Maria,clasa VII A

PARTEA I

O poezie frumoasa, originala, vesela, incare ideea fundamentala este aceeasi: copilaria.
Ana Blandiana se pune in locul unui copil si se transpune intr-un alt univers, mai colorat: sufletul sau.
Figurile de stil: „ ploua soare” , „ ma uda cu lumina” , „sufletu-l mototolesc” , „soarele copilaresc”, „zarea as putea s-o inghit” genereaza imagini artistice sugestive , care scot in evidenta idea de gluma, ideea unu joc copilaresc.
Picatuile reci de ploaie se ransforma in raze fierbinti de soare, dovada ca acea lume este plina de lumina, simbol al vietii si al fericirii.
Prin metafora "ploua soare peste mine" este sugerat faptul ca unui opil nu-i lipseste niciodata bucuria de a se dstra,de a crea, de a trai.
Autoarea incearca sa dea uitarii rana din sufletul ei("pata galbena,arsura"), sa o curete cu lucruil rele di-nauntrul sa("sufletu-l mototolesc")
Autoarea isi adeseaza cateva intreari retorice “Ce-am facut?! Cum s-o ascund/ Nu se duce.Ce sa fac?/ Ei, si daca ar ramane/Inca-un soare,ce ar fi ?”, reliefand lucrurile triste,mai puti ifantile,apropiindu-se de viata unui adult.
Elementele de prozodie(sase catrene cu rim incrucisata,ritm trohaic, masura versurlor de 7-8 silabe) dau o anumita armonie si expreivitate discusului poetic.
Mesajul versurilor este ca se poate de simplu: Copiii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le e frica de viito.Isi zidesc fericireape versuri, iar povestile i care binele infrange raul fac parte din realitatea lor.
Ana Blandiana reuseste sa creeze un tablou fantastic, zugravt cu ideea copilariei pure si a tmpului care trece necrutator pe langa

PARTEA II

Calatorie spre centrul unui suflet fericit

Adorm usor,
Ma pierd in zare,
O pata de lumina si culoare
Se vede-n departare.
M-afund adanc, atat de-adanc!
Sa aflu ce-nauntrul meu ascund.
Intr-o alta dimensiune am patuns.
Mi-a fost de-ajuns
Ca sa gasesc un raspuns.
Un miracol!
Un pastel de culori!
Peste tot ulticolore flori,
Copaci ca de smarald,
Cerul de chihlimbar,
Numai veselia pe pamant!
Unde sunt?
Pe un camp insorit,
Dincolo de curcubeu,
Danseaza fericit
Sufletul meu.
Un sulet implinit
Nu-i cel ce a primit
Sute de cadouri,
Ci cel ce-a daruit
Far-a astepta favoruri.
O poveste, un cuvant,
Orice l-ar bucura.
Poate ca nu-i asa de greu
Sa vezi ce-i fericirea!
Stiam ca era doar imaginatie mea,
Dar cneva tot incerca
Sa imi transmita ceva.
Poate sa-mi raspunda la aceasta intrebare:
"Ce este fericirea oare?"
O culoare?Un fluture?O floare?
Sau doar o manifestare?
O stare trectoare...

Bubatu Adrian, clasa a VII a A

Partea I.

In poezia ,,Gluma” poeta Ana Blandiana trateaza tema focului pe care ne-o propune printr-un sirag alcatuit din inlantuirea mai multor versuri, facandu-ne astfel sa patrundem in spatiul gandirii poetei.
,,Sunt lucruri atat de serioase, incat nu pot fi spuse decat in gluma.”
Poeta ne vorbeste despre lucruri intr-atat de grave, de incarcate, de frumoase, incat nu le poate spune decat in ,,gluma”, in versuri sub forma de intrebari, ca un perpetuu neechilibru.
Sensul vietii, suferinta, umanitatea, frumusetea, daruirea, setea de nemurire si neant, toate acestea, poeta nu le poate spune decat sub forma de gluma.
Versurile ,,Carpa sufletului meu/Toata-i inhibata in soare” sunt foarte sugestive, aflate in stransa legatura cu intreg continutul. In primul rand, semnificatia acestora duce cu gandul la ideea de lumina sufleteasca, respectiv sufletul care este asemanat cu o ,,carpa”. Acesta se lumineaza cu ajutorul razelor soarelui, reflectand ideea imaginara de speranta, dar totusi dezamagire.
In al doilea rand, sentimentele sunt de melancolie si tristete, relevate de figurile de stil prevazute (epitete: ,,Coala zarilor, velina.”, ,,Pata galbena” ; personificari: ,,Sufletu-l mototolesc/Si-l fac carpa ca sa sterg/Soarele copilaresc”, ,, Zarea as putea s-o-nghit” ) care au o semnificatie aparte.

Partea a II a

Lamura Sufletului

Sadeste a mea fiinta in raiul tau iubire,
Sa-nmuguresc in suflet, sa infloresc ca-n vise,
Atinge cu-al tau gand a mea alcatuire,
Si ocrotind tulpina, avanta viata-n mine.
Stropeste-ma cu roua sa pot zambi in zori,
Vorbeste-mi despre viata, s-o cuprind in culori,
Priveste-ma de-aproape, sa vezi cat te ador.
Inspira a mea mireasma, cuprinde al meu dor,
Accepta modestia existentei mele, simte al meu fior,
Alina-mi frica vietii, imbratiseaza-ma-n al tau decor.

Ion Ana Maria,Clasa a 7a A


Comentariu “Gluma”


In poezia “Gluma” autoarea Ana Blandiana creaza o lume minunata, plina de fericire, fara tristete poate doar cu micile griji copilaresti.
Visarea, fericirea, joaca se imbina intr-o lume de poveste in care autoarea intra ca si un copil inocent in joaca cu soarele “Ploua soare peste mine / Si ma uda cu lumina” Inca din primele versuri se observa faptul ca autoarea nu poate renunta la copilarie si la bucuriile acesteia.
Ingrijorarea nu lipseste nici din copilarie. In strofa a doua se zareste o oarecare ingrijorare. Autoarea ne cere parerea “Ce-am facut?! Cum s-o ascund?” acest fapt facandu-ne sa simtim si noi emotile pe care le are autoarea la realizarea “greselii” facute de ea “Pata galbena,arsura /Peste tenta de lumina”. Incercarea de a o elimina nu da nici un rezultat. Inceaerca sa creeze un univers paralel in care navinovatia si bunatatea nu exista sau cel putin palesc in fata rautatii “Sufletu-l mototolesc / Si-l fac carpa ca sa sterg” insa si acest lucru are un rezultat negativ.
Uneori curatenia sufleteasca este prea mare si nu exista nici un mod in care sa faci ca aceasta sa dispara “Carpa sufletului insa / Toata-i imbibata-n soare”, aici soarele fiind un simbol al seninetatii, al puritatii..
Autoarea prin ingenozitatea ei gaseste si alta rezolvare insa nelipsitul “dar” este observat si in aceasta situatie “Zarea as putea s-o-nghit / Si ar fi ascunsa bine / Dar mi-ar lumina tot trupul / Si-ar putea ghici oricine.”
Intr-un final lupta cu gandirea se incheie, autoarea renuntand s-o mai ascunda“Ei, si daca ar ramane / Inca-un soare,ce ar fi ?” dupa parerea mea fiind cea mai buna varianta.
Niciun suflet de copil nu s-ar supara si poate si cei mai artagosi oameni ar capata un mic zambet.
Ana Blandiana a stiut cum sa imbine figurile de stil si fericirea cu tristetea astfel a creat o poezie de exceptie foarte usor de inteles si privita din unele puncte de vedere chiar amuzanta.


Patrtea a doua

Zambetul – un pas spre fericire

Oare cine e cel mai fericit om? Fiecare ar spun “eu”. Da fiecare dar cat timp? Cat timp lasam fericirea sa patrunda in noi, in sufletul nostru? Nu, nu sunt in masura sa spun cine-i cel mai fericit om dar pot sa raspund la intrebarea “Cine-s cei mai fericiti oameni?”
Ma „teleportez“ in sufletul uni copil, Aici e plin de fericire. Lumina alba ma inconjoara. Aceste suflet rade. Sufletul ca soarele iar incaperile lui ca norii.Este frumos, curat. Un suflet curat al unui copil inocent, cum putine mai sunt.
Da. Sunt copii. Fericirea lor nu e falsa. Ei nu au zambet fals. Ei in orice gasesg un lucru fericit noi, „cei mari“ gasim numai lucruri triste. De ce suntem asa negativi? Oare am putea intr-o clipa sa ne golim sufletul, sa eliminam toate tristetile?
Dar ma intreb cati oameni cand vad un copil fericit devin si ei fericiti? Cati isi spun “Ce bine e sa fi fericit.” Cati isi spun “Macar el” Sau cati sunt cei care trec napasatori?
Ce ar fi grabiti fiind, sa ne oprim din mers si sa zambim, indiferent de vreme sau de starea de spirit a altora. Ce ar fi ceratandu-ne cu cineva sa tacem si sa zambim dar nu ironic.Ce ar fi daca ne-am opri din plans ca sa zambim.
Zambetul nu rezolva toate problemele dar spune tu nu-i mai bine sa fi fericit?

 Matei Roxana Nicoleta, clasa a VII a A


Partea 1

Poezia este uneori un fel de terapie ,are valoare de vindecare.Un poem frumos ne face mai buni,mai increzatori,mai iubitori,mai optimisti.
Poezia "Gluma" de Ana Blandiana reliefeaza o taina magica a sufletului,exprimata in cuvinte ce emotioneaza profund.
Imaginile artistice sunt realizate cu ajutorul figurilor de stil.Astfel metaforele:"ploua soare peste mine","stropesc cu soare","tenta de lumina","carpa sufletului" si epitetele "pata galbena","soarele copilaresc" semnifica emotia unui suflet si a unor sentimente puternice,calduroase,infantile.
Cuvintele cu valente cunoscute intra in reactii imprevizibile si creeaza un fluid magnetic secret,transpunandu-ne intr-o lume mirifica.
Abundeta de substantive si adjective creeaza un decor de vis ,cititorul fiind pe deplin captivat de poezie "soare","lumina","coala zarilor","pata galbena","tenta de lumina","soarele copilaresc".
De asemenea pentru a realiza acest cadru de vis ,magic autorul foloseste ca mod de expunere descrierea.
Sentimentele poetului sunt exprimate in mod direct si sugereaza o emotie sufleteasca deosebita si o bucurie aparte.
"Textul literar este asemenea labirintului lui Dedal,il inchide in ea pe autorul ei si cand lectorul isi asuma acel text devine si el captiv."
(Umberto Eco)



Partea a 2-a

Suflet tandru

Suflet tandru ,langa tine as vre sa fiu,
Sa sper ,sa plang ,sa rad numai eu stiu,
Caut in adancul tau o raza de lumina,
O viata vesnica ,scanteie divina.

Suflet tandru,langa tine as vrea sa zbor,
Mi-ar fi mult mai usor,
Spre tine sa privesc ,
Oriunde ar fi sa te gasesc.


Suflet tandru te simt aproape ca un inger pazitor,
Ce ma ajuta si imi da aripi sa zbor.
Imi readuce sentimentele pierdute
Sa am puterea sa trec peste multe.


Peicea Raluca cls. a VII A
Partea I
Gluma
comentariu

"Gluma", o joaca de copil ce deschide o poarta a sufletului curat ca lacrima.Oare exista?Ei bine in aceasta "Gluma" da.Nu e frumos sa te joci?Si din joaca dai de rele ce devin bune deoarece e pur si simplu o joaca.
Poezia impaturaste imagini artistice vizuale"sterg mereu si-n zari lumina/e din ce in ce mai mare" "Ce-am facut?!Cum s-o ascund/Pata galbena,arsura/Peste tenta de lumina" dinamice "Peste zari ma dau de-a dura " concepute cu ajutorul unor figuri de stil:personificari "Ploua soare peste mine/Si ma uda cu lumina" "Eu in joc stropesc cu soare" epitete "soarele copilaresc" metafore "pata galbena,arsura" "Carpa sufletului insa/Toata-i imbibata-n soare".Toate acestea profileaza sufletul pur in joaca care hraneste copilaria.
Prin zbenguiala mintii tinere, Ana Blandiana armonizeaza soarele cu paleta cromatica "pata galbena" pentru a infrumuseta culoarea poeziei.
Prin placerea sufletului de a te juca,copila a lasat lumina sa-i invadeze trupul si sa descopere inima ei , "coala zarilor,velina".
Ana Blandiana transpune simtirile sale prin litere pentru ca atunci cand nu exista vorbe exista scrisul.Ea camufleaza sentimentele in raze de luimna desriindu-le metaforic.Micsoreaza sufeltul ca sa stearga greseala.Dar ce rost?"arsura" nu face rau nimanui "N-o sa planga nu-i asa?/Nimeni dintre noi,copii!"
Eul liric isi face simtita prezenta prin pronume si verbe de persoana I "ma uda"," eu in joc stropesc" "ce-am facut?" constructii interogative " Ce-am facut?" "N-o sa planga nu-i asa?".Ritmul este trohaic iar rima semi-incrucisata care pastreaza sui-generisul poeziei.
Autoarea termina poezia prin "repararea" poeziei folosind un mod care induioseaza inimile copiilor "N-o sa planga nu-i asa?/Nimeni dintre noi ,copii".


Partea a II a
Desfatarea sufletului meu

Noaptea napusteste asupra orasului.Stelele fac sclipiri pe cer.Si daca steaua aceasta,aceasta care cade ..ar urca?Cu degetul arat spre ea iar steaua imi urmeaza cursul degetului meu nevinovat.Si daca Luna ar avea ochi si gura si ar vorbi?Dar..ce e asta?Se intampla.
Stelele infocate isi schimba forma dupa pofta inimii mele.Ce joc ,ce bucurie.O lumina alba ca un ras necurat parca a venit din ceruri si ma ia si ma duce in ambianta cerului.Si daca vin eu ca un fulger insangerat si fac "soarele copilaresc" sa vina noaptea iar luna ziua?Se intampla, mingea de foc apare noaptea.
Ma gandesc putin si-mi dau seama : nu e noaptea,nu e vis, nu e cerul e partea aceea a sufletului meu fericit.Este frumos sa patrunzi si sa vezi desfatarea sufletului tau.
Peicea Raluca cls. a VII A
Partea I
Gluma
comentariu

"Gluma", o joaca de copil ce deschide o poarta a sufletului curat ca lacrima.Oare exista?Ei bine in aceasta "Gluma" da.Nu e frumos sa te joci?Si din joaca dai de rele ce devin bune deoarece e pur si simplu o joaca.
Poezia impaturaste imagini artistice vizuale"sterg mereu si-n zari lumina/e din ce in ce mai mare" "Ce-am facut?!Cum s-o ascund/Pata galbena,arsura/Peste tenta de lumina" dinamice "Peste zari ma dau de-a dura " concepute cu ajutorul unor figuri de stil:personificari "Ploua soare peste mine/Si ma uda cu lumina" "Eu in joc stropesc cu soare" epitete "soarele copilaresc" metafore "pata galbena,arsura" "Carpa sufletului insa/Toata-i imbibata-n soare".Toate acestea profileaza sufletul pur in joaca care hraneste copilaria.
Prin zbenguiala mintii tinere, Ana Blandiana armonizeaza soarele cu paleta cromatica "pata galbena" pentru a infrumuseta culoarea poeziei.
Prin placerea sufletului de a te juca,copila a lasat lumina sa-i invadeze trupul si sa descopere inima ei , "coala zarilor,velina".
Ana Blandiana transpune simtirile sale prin litere pentru ca atunci cand nu exista vorbe exista scrisul.Ea camufleaza sentimentele in raze de luimna desriindu-le metaforic.Micsoreaza sufeltul ca sa stearga greseala.Dar ce rost?"arsura" nu face rau nimanui "N-o sa planga nu-i asa?/Nimeni dintre noi,copii!"
Eul liric isi face simtita prezenta prin pronume si verbe de persoana I "ma uda"," eu in joc stropesc" "ce-am facut?" constructii interogative " Ce-am facut?" "N-o sa planga nu-i asa?".Ritmul este trohaic iar rima semi-incrucisata care pastreaza sui-generisul poeziei.
Autoarea termina poezia prin "repararea" poeziei folosind un mod care induioseaza inimile copiilor "N-o sa planga nu-i asa?/Nimeni dintre noi ,copii".


Partea a II a
Desfatarea sufletului meu

Noaptea napusteste asupra orasului.Stelele fac sclipiri pe cer.Si daca steaua aceasta,aceasta care cade ..ar urca?Cu degetul arat spre ea iar steaua imi urmeaza cursul degetului meu nevinovat.Si daca Luna ar avea ochi si gura si ar vorbi?Dar..ce e asta?Se intampla.
Stelele infocate isi schimba forma dupa pofta inimii mele.Ce joc ,ce bucurie.O lumina alba ca un ras necurat parca a venit din ceruri si ma ia si ma duce in ambianta cerului.Si daca vin eu ca un fulger insangerat si fac "soarele copilaresc" sa vina noaptea iar luna ziua?Se intampla, mingea de foc apare noaptea.
Ma gandesc putin si-mi dau seama : nu e noaptea,nu e vis, nu e cerul e partea aceea a sufletului meu fericit.Este frumos sa patrunzi si sa vezi desfatarea sufletului tau.

Piturlea Corina,Clasa a V-a B
Partea I:

Ana Blandiana imbina fapte reale cu fapte imaginare creand un univers fictional.In poezia "Gluma",autoarea cu sufletul ei curat incearca sa mototoleasca si sa stearga pata galbena a luminii din copilarie,dar nu poate.
Poezia are momente de amuzament si momente dramatice.
In aceasta opera literara predomina imaginile dinamice si vizuale,care sunt realizate cu ajutorul epitetelor si personificarilor:
Epitete:
"Coala zarilor,velina"
"Pata galbena,arsura"
Personificari:
"Sufletu-l mototolesc
Si-l fac carpa ca sa sterg
Soarele copilaresc."
"Carpa sufletului,insa
Toata-i imbibata-n soare."
Ana Blandiana incearca sa uite copilaria si sa accepte viitorul asa ca mototoleste sufletul si sterge mica pata galbuie a copilariei,dar nu poate deoarece amintirea devine tot mai stralucitoare si vesela.Pana la urma renunta si accepta acest soare cu bucurie.


Partea a II-a:

Un univers viu,intr-un suflet fericit

Cel mai fericit suflet ar fi cel al unui copil.Sufletul unui copil fericit este ca in rai,iar sufletul unui copil rau sa necajit este ca in iad.
Daca as alege o calatorie intr-unul dintre cele doua suflete l-as alege pe cel fericit.
In sufletul pe care l-am ales,imi imaginez un deal mare verde,unde sa fie rauri cu apa rece,flori,copaci,animale,casute din lemn si numai si numai copii.Acei copii sa invete sa se poarte frumos si sa iubeasca natura.
In acel loc sa fie intreceri sportive si copiii sa manance numai fructe si legume.
Ca sa existe numai asemenea suflete,noi trebuie sa ii ajutam pe ceilalti copii nefericiti sa-si creeze un asemenea univers viu si imbelsugat cu tot ce este bun si sanatos.
Bildea Valentina
clasa a v-a B

In poezia"Gluma"de Ana Blandiana ne transmite dorinta ei de a sterge din sufletul ei copilaria"pata galbena , arsur.Ea incearca se stearga pata , dar dorinta ei esueaza:Nu se duce. Ce sa fac?" Ea speriata apeleaza la partile intunecate ale fiintei ei."Sufletu-l mototolesc Si-l fac carpa ca sa sterg" Nereusind sa stearga pata ea inceteaza sa mai ascunda copilul din ea."Ei si daca ar ramane inca-un soare , ce ar fi?"Ea realizeaza ca sufletul de copil este cel mai bun, curat si frumos suflet si e mai mare bucuria sa aiba un suflet asa.
Imaginile artistice realizate cu fugurile de stil contureaza peisajul pe care poeta doreste sa-l creeze. Epitetele "Pata galbena","Soarele copilaresc", repetia cuvantului soare si personificarea acesuia , contureaza spatiul descris.
Este o opera in care predomina descrierea.

PartII

Fericirea, pentru multi dintre noi este unul dintre cele mai importante si dorite lucruri. Atunci cand suntem fericiti ne simtim speciali,unici, simtim ca traim cu adevarat , ca viata este buna si ne place asta.Dar sa ne punem putin in pielea membrilor unei familii care e la un pas de asi pierde casa si va ramane pe drumuri. Si nu vorbesc de unul sau 2 copii si de 5 sau 6.Eu la asta ma gandeam acum cateva zile.M-am us in locul unei fetite dintre copiisi m-am imaginat ca am ramas pe drumuri.
Impreuna cu familia mea lipsita de tata stateam intr-o scara de bloc. Mama statea in genunchi cu fata ei senina se uita in sus, cu pumnii stransi, cu ochii inlacrimati se ruga la Bunul C-zeu. Intr-un colt stateam inghesuiti incercand sa ne incalzim. Intre noi statea cel mai mic dintre copii. Aveam doar 4 anisori si l-am invelit cel mai bine deoarece ne era mila de el. Mie nu imi era mila doar de el si de ceilalti copii si mai ales de scumpa mea mama. Eram atat de trista incat vroiam ca sufletul sa-l mototolesc si sa-l fac carpa sa sterg lacrimile mamei. Tot ce vroiam era o camaruta cat de mica dar calda cu un pat si o patura si eram cea mai fericita din lume. Trebuie sa recunosc ca doar gandindu-ma la asta mi-au dat lacrimile. Deodata mi-am amintiti ca la scoala strangeam fonduri pentru o astfel de familie si am dat si eu cat am putut. Trebuie sa ne dam seama ca alti sunt mai rau ca noi si macar un sfat sau o imbratisare daca nu o vorba buna si o sa vedeticat o sa-i ajute.

 Stoica Andreea, clasa a VIII a
Partea I

Gluma
Ana Blandiana

Poezia ,,Gluma” de Ana Blandiana face parte din genul liric deoarece poetul isi exprima in mod direct sentimentele si trairile, folosind verbele la persoana intai. Bucuria de a trai jocul, de a trai si experimenta visele copilariei reprezinta mesajul central pe care poeta il transmite. Toate acestea sunt evidentiate prin intermediul pronumelor personale de persoana intai "ma" "mine" "eu", prin intermediul verbelor interogative ,,ce-am facut”, ,,ce sa fac”. In acest poem se imbina sentimente de visare, fericire, relatand lumea minunata si fara griji a copilariei. Trairile, sensul vietii, fericirea, bucuria, suferinta, daruirea ne sunt aduse in prim plan de catre poeta sub forma de gluma, sub forma de intrebari care chinuie sufletul in cautarea unor raspunsuri. Reflectia sufletului se realizeaza cu ajutorul folosirii razelor soarelui, reflectand atat ideea de speranta, fericire pe de o parte, cat si ideea de dezamagire, tristete pe cealalta parte.
Punand la o alta figurile de stil folosite, exprimarea eului liric prin intermediul verbelor si a pronumelor la persoana I, trairile pe care acest poem le transmite interlocutorilor, ,,Gluma” de Ana Blandiana este o poezie sensibila si plina de emotii si trairi.

Partea aII-a

Calatorie pe aripi de fluture

Plutesc usor pe-un puf de papadie
Ce zboara lin, agale si dulce pe campie.
Zefirul lin ma duce catre atatea flori
Si inima mi-e prea plina de fiori
Fiori de fericire, frumos mirositoate,
Afara-i soare, cald, eu zbor din floare-n floare.
Sunt doar un fluture frumos, dar foarte mic si fericit,
Ca pot la cer sa ma ridic!
Si-ating cu arpile-mi si soarele si vantul
Si gust din tot ce-i bun, ce rodeste pamantul.

Pentru o clipa buna fluture ma facui…
Ce viata fericita gasii in lumea lui !


Bildea Valentina,clasa a v-a B

In poezia"Gluma"de Ana Blandiana ne transmite dorinta ei de a sterge din suflet copilaria"pata galbena , arsura„.Ea incearca se stearga pata , dar dorinta ei esueaza ”Nu se duce. Ce sa fac?" Ea speriata apeleaza la partile intunecate ale fiintei ei."Sufletu-l mototolesc Si-l fac carpa ca sa sterg" Nereusind sa stearga pata ea inceteaza sa mai ascunda copilul din ea."Ei si daca ar ramane inca-un soare , ce ar fi?"Ea realizeaza ca sufletul de copil este cel mai bun, curat si frumos suflet si e mai mare bucuria sa aiba un suflet asa.
Imaginile artistice realizate cu figurile de stil contureaza peisajul pe care poeta doreste sa-l creeze. Epitetele: "Pata galbena,Soarele copilaresc", repetia cuvantului soare si personificarea acestuia , contureaza spatiul descris.
Este o opera in care predomina descrierea.

Part a II-a

Fericirea, pentru multi dintre noi este unul dintre cele mai importante si dorite lucruri. Atunci cand suntem fericiti ne simtim speciali,unici, simtim ca traim cu adevarat , ca viata este mai buna si ne place asta.Dar sa ne punem putin in pielea membrilor unei familii care e la un pas de asi pierde casa si va ramane pe drumuri. Si nu vorbesc de unul sau 2 copii si de 5 sau 6.Eu la asta ma gandeam acum cateva zile.M-am pus in locul unei fetite dintre copii si m-am imaginat ca am ramas pe drumuri.
Impreuna cu familia mea lipsita de tata stateam intr-o scara de bloc. Mama statea in genunchi cu fata ei senina se uita in sus, cu pumnii stransi, cu ochii inlacrimati se ruga la Bunul Dumnezeu. Intr-un colt stateam inghesuiti incercand sa ne incalzim. Intre noi statea cel mai mic dintre copii. Aveam doar 4 anisori si l-am invelit cel mai bine deoarece ne era mila de el. Mie nu imi era mila doar de el si de ceilalti copii si mai ales de scumpa mea mama. Eram atat de trista incat vroiam ca sufletul sa-l mototolesc si sa-l fac carpa sa sterg lacrimile mamei. Tot ce vroiam era o camaruta cat de mica dar calda cu un pat si o patura si eram cea mai fericita din lume. Trebuie sa recunosc ca doar gandindu-ma la asta mi-au dat lacrimile. Deodata mi-am amintiti ca la scoala strangeam fonduri pentru o astfel de familie si am dat si eu cat am putut. Trebuie sa ne dam seama ca alti sunt mai rau ca noi si macar un sfat sau o imbratisare daca nu o vorba buna si o sa vedeticat cat o sa-i ajute.

Baboi Laura Gabriela
Clasa a VII-a B

Partea I
Gluma- de Ana Blandiana.
Poezia "Gluma" scrisa de Ana Blandiana, este o creatie in versuri.In aceasta poezie o prima trasatura este prezenta eului liric,facandu-se simtita prin folosirea verbelor la persoana I, care marcheaza prezenta eului liric. "sterg,fac,inghit,ascund,mototolesc").
Prezenta mijloacelor de expresivitate artistica prin care se realizeaza limbajul poetic, reprezinta o alta trasatura a poeziei. Prin figurile de stil precum: metafore("ploua soare peste mine","ma uda cu lumina","stropesc cu soare"), si a epitetelor ("soarele copilaresc","carpa sufletului"), se realizeaza imaginile artistice vizuale. Modul de expunere este monologul liric.
Poezia exprima faptul ca Ana Blandiana le arata copiilor cum vroia ea sa-si traiasca copilaria, si ar fi bine sa si-o traisca si ei la fel, deoarece copilaria este tot ce e mai frumos in viata.


Partea a II-a
Suflet implinit
Doamne,Tie-ti multumesc,
Ca mi-ai dat tot ce-mi doresc,
Spuse un suflet fericit.
Mi-ai dat multa sanatate,
Sa le pot face pe toate
Sa invat si sa fiu bine
Sa fiu multumit de mine!
Necazuri eu am avut,
Dar pe toate le-am trecut.
Viata este tare grea,
Dar sa stii ca trec prin ea.
Sa ai putere sa razbesti,
Sa implinesti tot ce-ti doresti,
Sa ai cu ce sa te mandresti!
Sa fii bun,corect,cinstit,
Cu un suflet implinit
Si esti tare fericit!

Stoica Andreea Alexandra
clasa VII-B

Partea I

In poezia ''Gluma'' autoarea Ana Blandiana reda tabloul copilariei perfecte, uzat de micile griji copilaresti.
Aceasta, se regaseste in jocul creeat de ea 'Eu in joc stropesc cu soare' stropind 'Coala zarilor, velina'
Speriandu-se incearca sa faca tot posibilul pentru a ascunde 'Pata galbena, arsura' dar dorinta sa esueaza contrar asteptarilor 'Nu se duce. Ce sa fac?'
Metaforele:"ploua soare peste mine","stropesc cu soare","tenta de lumina","carpa sufletului" si epitetele "pata galbena","soarele copilaresc" redau emotia copiilor si imaginatia pe care ei o au in aceea minunata etapa a vietii, copilaria.
Poezia este alcatuita din sase strofe, a cate 4 versuri fiecare.
Ana Blandiana, creeaza universul superbei copilarii, unde si un adult poate fi indus in aceea lume si-si poate aminti cum e sa fii copil.
Autoarea imbina in poezie mijloacele de expresivitate artistica, reusind sa starneasca interesul orcui pentru a o citi, realizand o poezie inedita.

Partea II

Si sufletele zambesc.

Stau la fereastra si privesc prin cioburi sparte in sufletul unui copil.
Ce vad ? Vad o lume total magica cu o lumina alba ce ma orbeste. Vad cum tot zambeste, cum tot este viu si colorat, vad cum fericirea este permisa oriunde si oricand.
Pe chipurile copiilor se zaresc doar zambete
pline de seninatate si le este interzis sa fie tristi. In sufletele lor nu exista frunze ruginii, flori uscate, nori cenusii, nu exista ploaie, nu exista vant, ci doar plapande adieri.
Soarele e ca din sclipici presarat cu un aer puternic aurit.
Acolo noapte nu exista, in lumea sufletelor noaptea e ca o zi obisnuita, dar cu luna ca din matase pe cer.
Si da, si sufletele zambesc...
Si ele sunt fericite atunci cand noi zambim.
Si ele plang atunci cand noi suntem intr-o stare neplacuta.
Ele fac parte din noi.
Sunt o bucatica speciala din noi.
Fara ele noi nu am putea stii ceinseamna fericirea, tristetea, toate starile sufletesti.
Nu am putea stii cum e sa iubesti.
Orice suflet zambeste macar o data. Avand grija de noi, si sufletele noastre sunt fericite.








Abonați-vă la: Postări (Atom)