Resurse utile Limba Romana

Mic dicționar de simboluri literare

Aer - Simbol al spiritualizării. El este un element asociat în mod simbolic cu vântul, cu răsuflarea, este un simbol sensibil al vieții nevăzute.
Alb - Este culoarea primilor pași ai sufletului, o culoare pozitivă, pasivă, acționează asupra sufletului, provoacă liniște absolută.
Apa - Origine a vieții, mijloc de purificare; simbol al fertilității, înțelepciunii, virtuții. Ea este o poartă spre veșnicie pentru că purifică, vindecă și întinerește. Apa este simbolul energiilor inconștiente, a puterilor nedeslușite ale sufletului, ale motivațiilor secrete.
Arbore - Simbol al vieții în continuă evoluție, al evoluției cosmice: moarte și regenerare; al raporturilor ce se stabilesc între pământ și cer, al nemuririi, al dezvoltării.
A neglija - A excepta.
Cerul - Este o manifestare directă a transcendenței, a puterii, a perenității, a sacralității, ceea ce nici o ființă de pe pământ nu poate atinge. Numai faptul de a fi deasupra, de a se afla sus, înseamnă a fi puternic; simbol al inaccesibilității, al infinității, al eternității, al puterilor superioare omului; al conștiinței.
Dimineața - Simbolizează intervalul de timp în care lumina este încă neprihănită, momentul obârșiei, când nimic nu este corupt sau compromis. Dimineața este un simbol al purității, al făgăduinței, al încrederii în sine, în ceilalți, în existență.
Dumnezeu - Simbol al necunoscutului ființei.
Floarea - Simbol al principiului pasiv, al dragostei, al armoniei, al copilăriei.
Frunza - Simbol al fericirii, al prosperității.
Legatură - Conexiune.
Lume - Simbol al mișcării, al schimbării, al veșniciei.
Lumina - Cunoaștere, expresia puterii cerești, a fricii și a speranței omenești. Lumina soarelui moare în fiecare seară, renaște în fiecare dimineață și omul, asemuindu-și soarta cu ea, își recapătă astfel speranța și încrederea în puterea vieții. Lumina este dragoste. Ea simbolizează necontenit viața, mântuirea, fericirea.
Moartea - Desenează sfârșitul absolut al unui pozitiv.
Nisipul - Simbolul multitudinii, formă de simbolism a abundenței; simbol al siguranței, al regenerării.
Pasăre - Zborul păsărilor este simbolul relațiilor dintre cer și pământ. Cuvântul pasăre poate fi considerat sinonim cu prevestire și cu mesaj al cerului. Pasărea este imaginea sufletului liber, este considerată un simbol al prieteniei. În Coran cuvântul pasăre este luat adesea asemenea cu destinul.
Pădure - Pădurea este un simbol al vieții; este considerată și un simbol al inconștientului datorită întunecimii și a înrădăcinării sale adânci. Pădurea este și un simbol matern. Ea este sursa unei regenerări. Ea intervine adesea în acest sens în visele oamenilor, vădind o dorință de securitate și de înnoire.
Pământul - Simbolizează izvorul vieții și al ființei. Pământul este un simbol de fecunditate și regenerare.
Piatra - Piatra brută este simbolul libertății, iar piatra șlefuită este simbolul robiei și al întunericului. Pietrele prețioase simbolizează trecerea de la întuneric la lumină, de la imperfecțiune la desăvârșire. Piatra în virtutea ei simbolizează înțelepciunea.
Ploaia - Este simbolul obișnuit al fertilității și al înviorării. Ploaia, fiică a norilor și a furtunii, adună laolaltă simbolurile fulgerului și a apei. De aceea, ea prezintă o dublă semnificație, de fertilizare spirituală și materială
Ramura - Ramura verde simboliza victoria vieții și a dragostei. În arta medievală ramura verde este atributul logicii, al castității sau al renașterii primăvara.
Roșu - Considerat pretutindeni ca fiind simbolul fundamental al principiului vital, cu forța, cu puterea și strălucirea lui, roșu este culoarea focului, a sângelui, a sufletului, a inimii. Roșul deschis simbolizează expresia iar cel închis misterul vieții. Roșu viu, solar, este imaginea înflăcărării și a frumuseții, a forței impulsive și generoase, a tinereții, sănătății, bogăției.
Roua - Este simbolul caracterului trecător, al lucrurilor și al vieții.
Suflet - Simbolizează plenitudinea vituțiilor omului în calitate de ființă spirituală.
Trandafir - Este simbolul frumuseții, al atingerii perfecțiunii, al desăvârșirii fără cusur. El simbolizează cupa vieții, sufletul, inima, iubirea.
Smarald - Verde și translucid, smaraldul este piatra luminii verzi, ceea ce îi conferă o semnificație ezaterică, cât și o putere regeratoare. El este un simbol al primăverii, al vieții manifestate, al evoluției.
Soare - Soarele este izvorul luminii, al căldurii, al vieții, al autorității. Soarele apare și ca un simbol al învierii și al nemuririi.
Umbra - Este imaginea lucrurilor trecătoare, ireale și schimbătoare. Ea este simbolul oricărei acțiuni care nu-și găsește izvorul decât în spontaneitate.
Verde - Este o culoare liniștitoare, răcoritoare, umană. Este și trezirea la viață. El constituie echilibrul dintre om și natură. Verdele a rămas și un simbol al speranței. El simbolizează o cunoaștere adâncă a lucrurilor și a destinului. Verdele este intim legat cu infinitul vieții, sentimentelor și a gândurilor. Este o imagine a adâncimilor și a destinului.
Vântul - Este un simbol de vanitate, de instabilitate, de inconstanță.
Zbor - Zborul exprimă o dorință de sublimare, de căutare a unei armonii interioare, de depășire a conflictelor.


Model comentariu text literar

Iarna
Vasile Alecsandri

_____Pastelurile lui Vasile Alecsandri "cea mai mare podoabă a poeziei lui" (Titu Maiorescu), oferă tablouri de o impunătoare măiestrie. În eterna rotire a anotimpurilor, poetul surprinde iarna, oferind în pastelul cu același titlu un spectacol fascinant în care sentimentele alunecă de la înfiorarea în fața unei ființe fantastice "răspirând fiori de gheață" la încântarea adusă de priveliștea de basm a naturii.
_____Titlul poeziei funcționează ca o poartă de deschidere prin care se pătrunde într-o lumină dominantă de mișcare a fulgilor, scăldată în lumina albului imaculat, lume în care totul este răscolit de puterea stihiilor naturii.
_____Prima din cele patru strofe debutează cu o descriere a depărtărilor, a liniei orizontului, "din văzduh" sugerând intensitatea și imobilitatea peisajului. "Din văzduh cumplita iarna" fixează imaginea unei "ninsori totale, de sfârșit de lume" (G.Călinescu). Totul este desfășurat pe spații infinite: "pe ai țării umeri dalbi", "tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare", iar plopii "înșirați se pierd în zare", ochiul peisagistului fiind atent la ansamblu și la detaliu.
_____Cantitatea copleșitoare de zăpadă este subliniată de începutul strofei a II-a, prin intermediul unei repetiții sugestive: "Ziua ninge, noapteaninge, dimineața ninge iară". Poetul apelează la epitet pentru a sublinia excesul: "lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă", iar accentul uman al acestei irealități va fi înregistrat de ultimul vers al strofei: "Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi". Permanența zăpezii pare să acopere și timpul: "Ziua ninge, noaptea ninge", astflel încât în versul următor se proiectează cucerirea întregului spațiu: "tot e alb (...) imprejur, în depărtare".
_____Treptat, spaima este convertită în încântare, căci "ninsoarea încetează", "norii fug", "soarele se prevede printre nori" de unde "dezmiardă oceanul de ninsoare". Epitetele atribuite astrului zilei "rotund și palid" se abstractizează treptat odată cu comparația "ca un vis de tinerețe printre anii trecători", care punctează dinamica stării sufletești. Alecsandri se definește ca un vizual, astfel că succesiunea de secvențe completează cu amănunte stratul descriptiv propriu-zis. Dincolo de perceperea picturală a naturii de iarnă, accentul afectiv cade pe imaginea tabloului global, pe atmosferă, pe culoare și strălucire.
_____Finalul pastelului oferă echiibrul așteptat prin apariția mișcării ("clinchete de zurgălăi"), sugestie auditivă de învinge melancolia învăluitoare: "iat-o sanie ușoară"... "în văzduh voios răsună sunete de zurgălăi". Ca într-un tablou autentic, impresionează proiectarea imaginilor cât mai departe în albul invadator al decorului, în care un instantaneu dă viață peisajului descriptiv în care toate obiectele păreau a-și fi pierdut conturul ("ca fantazme albe plopii înșirați se pierd în zare").
_____Contemplativul Alecsandri se dovedește a fi un artist al tehnicii descriptive, preferând rigoarea clasică, armonia formelor imagistice șlefuite cu o artă de bijutier. Vizualul și auditivul se îmbină pentru a pune în scenă elementele unei naturi aflate într-o lume a nălucirii sub semnul metaforei "oceanul de ninsoare". La nivel metaforic abundă substantive și adjective specifice de altfel creațiilor cu caracter descriptiv. Planul cerescului ("nori", "zbor", "văzduh", "fluturi", "soare") se completează cu cel terestru ("plopi", "câmp", "sat") formând un tot, asupra căreia se reflectă o singură culoare strălucitoare. Imperiul albului este conturat în epitetele cromatice: "fluturi albi", "zare argintie", "fantasme albe", "clăbuci albi" care domină obsesiv și învăluie monoton peisajul.
_____Stabilind o opoziție cu celelalte strofe prin conjuncția adversativă "dar" , ultimul catren aduce în contrapunct o noua imagine, un peisaj strălucitor, umanizat, de un optimism viguros.
_____Sintaxa clară a strofelor transcrise în maniera proprie pastelului o stare de reflexivitate, comunicând printr-un stil concentrat impresiile produse asupra eului poetic de spectacolul iernii. Armonia versului, muzicalitatea lui misterioasă, întreținută de măsura de 16 silabe, ritm trohaic și rimă împerecheată, alături de particularitățile limbajului poetic fac din Vasile Alecsandri un poet rafinat al secolului al nouăsprezecelea. Pastelist mereu actual, artistul din Mircești este un spirit modern pentru care natura reconstituie o stare sufletească adânc reflectată de poezie, devenit astfel un joc al ficțiunii cu funcție contemplativă.







Analiza stilistica a textului literar

"Stilul pare sa fie mestesugul de a da cuvintelor duritate, relief, culoare si insufletire." (Tudor Arghezi)
Creatia literara se bazeaza pe selectia, combinarea, modificarea cuvintelor. Acest tip de analiza urmareste aspectele esentiale ale operei sub raportul realizarii lor artistice, pe diferite niveluri.

1. Nivelul fonetic
Resurse ale expresivitatii:
- repetitii de sunete
- locul vocalelor si accentuarea lor
- asonante
- aliteratii

2. Nivelul lexical - semantic
Resurse ale expresivitatii:
- figuri de stil
- cuvinte polisemantice
- varierea expresiei prin sinonime
- expresii, locutiuni
-interventia elementului afectiv
- umorul
- nuante arhaice

3. Nivelul morfologic
Resurse ale expresivitatii:
- frecventa partilor de vorbire
- forme rare ale cuvintelor
- superlativul stilistic
- dativul etic
- frecventa unui anume timp sau mod verbal

4. Nivelul imagistic
Imagini
- vizuale
- auditive
- motorii
- olfactive
- tactile

5. Nivelul sintactic
Resurse ale expresivitatii:
- topica
- anacolutul
- apozitii
- propozitii interogative si exclamative
- structuri complexe, arborescente

6. Nivelul prozodic: ritm, rima, masura